| = . | alexandru moga [24.Oct.10 00:17] |
| se vede ca-ti place radu vancu numai ca poezia lui nu e labartata pe 10 pagini un urias text ce absoarbe 10 texte ca o infinita papusa ruseasca fara inceput si fara sfarsit modelata doar de niste idei sa zicem ordonatoare & o realitate brutal de concreta - reteta des folosita - whitesnake zewa mentol prostii sa dea bine si sa impresioneze conducatorii de X6 nu spun ca nu scrii bine ce este pacat este ca ai sa dispari la un moment dat asa cum ai aparut :) cat stai pe agonia? 15 zile? :) | |
| = neatza | Helena Schmetterling [24.Oct.10 09:15] |
| habar nu am cine este Radu Vancu. vis a vis de cat voi sta pe agonia, stii cum se spune, nu conteaza destinatia, conteaza calatoria in sine, nu conteaza timpul pe care il pierdem in doi, conteaza momentul in care ne oprim din risipa, nu conteaza cat stam in viata oamenilor, conteaza daca lasam urme. nu imi voi uita insa manierele de don'shoara educata la Damenpension ce mi-s si iti voi flustura un Zewa Menthol prin fata nasului cand voi disparea. :) multumesc de trecere. | |
| = . | Ecaterina Bargan [24.Oct.10 09:26] |
| s-ar citi mai bine fara "iar" in fata zilelor de saptamana enumerate, si, respectiv, fara virgula de dupa. aș renunța la "baby", fiindca, din perspectiva mea, cuvantul acesta adauga neseriozitate, cand textul e chiar foarte bun. aici: "mă obosește îngrozitor războiul ăsta alb pe care-l port cu mine însămi" - însămi nu adaugă nimic. ar fi o accentuare doar, dacă o simți necesară. în ansamblu e un text scris bine, echilibrat, cum și primele două. mi-au plăcut. o să te citesc, dacă mai scrii, oricine ai fi. | |
| = draga mea | igor cladov [24.Oct.10 09:50] |
| uneori nu am suficientă blândețe în gesturi. nu sunt suficient de fluidă, suficient de tandră când îți distrug grațios și senin, sistemul nervos. (mă curg - asta sună tare aiurea) plus vene, plus palma și liniile vieții. chestii uzate uzate uzate. travestită în cearșafuri albe și câteva incertitudini mai beau o gură de Peroni și îți șoptesc we have our hands to entwine /nothing can ever seduce better și mi-e parcă mai bine. duminica, între taxiuri și ploi mărunte port pe pleoape un soi de sfârșeală absurdă. (chestia aia cu filozofii miroase nițel a epatare) luni. iar mașină neîncălzită, iar starturi ratate la semafor. dolce far niente, romane franțuzești și lașitate burgheză. cu picioarele depărtate și cu gândul la tine joc flori, fete sau băieți și pierd. (orgasm în sus, orgasm în jos. trebușoara asta , plăcută ce-i drept, în cazul de față devine agasantă) marți. încep să-mi resimt tremurul de enervare așezat cuminte și răbdător în vârf de bucle. închid ochii doar cât să fac un exercițiu de zapping prin memorie în căutarea ta. (suflete adultere? neeeeeeeee. fumat.) miercuri. între noi vreo zece străzi și câteva confuzii. miercurea cred în tine tot așa cum îmi place Eluard. (place și mie nenea ăsta) :) joi, economie drastică de cuvinte mari. sunt o femeie puternică, ce dracu! deși mă gândeam chiar și ieri noapte că nu ar fi rău să ies măcar până în scara blocului să mă strig puțin. doar așa, de efect artistic. vineri. îmi fac o mască de păr cu ulei de măsline și gălbenuș. sunt lucidă, fricoasă și desculță în living-room. o iubită tâmpițică și speriată, cum s-ar zice. (deși ultimul vers ar putea lipsi și el, "tâmpițică" mă irită la culme. și tot ceea ce înseamnă diminutiv în genere) sâmbătă. mă precipit, îți scriu sms-uri sentimental-grăbite boule, even your emotions have an echo in so much space ar mai fi Presence d`Une Femme Intense, parfumul Mont Blanc și marele nimic ce mi se întâmplă. (umezeala dintre picioare, poezie, dorul ingrozitor bla bla- pot sa lipseasca cu gratie :) ) duminică. mi-e frică până la sânge și înapoi. (ăsta să fie finalul.) așa aș vedea eu textul ăsta cu renunțarea la balast și în genere, la chestiile prolixe. e doar o posibilă variantă. ideea e că trebuie să te gândești tu la o formulă care să "reziste". pentru că Alex, în felul său, are dreptate. Stilul ăsta de scriitură nu prea mai este gustată. Și se pierde undeva în deșertul virtual. Sunt convins totuși că ești capabilă de mult mai mult dacă vrei. e doar o părere. Nu încerc să dau sfaturi sau să mă erijez într-un fel de instanță supremă în materie de literatură. tu știi cel mai bine ce și cum. no, mai trec pe la tine. | |
| = revin :) | igor cladov [24.Oct.10 10:30] |
| ah si titlul. ar putea fi altul. ps. erata is câteva greșeli prin commul meu. acu' am văzut. fără ultima vocală la "gustată" :D dacă or mai fi și altele iartă-mă și tu. îs mahmur încă. | |
| = . | Leonard Ancuta [24.Oct.10 13:56] |
| schopenhauer e corect, nu cu doi p. radu vancu e un poet din generatia tanara, putin mai tanar ca mine, putin mai in varsta decat tine. a scos sebastian in vis, acu 2 saptamani la tracus arte si mai are o carte la cartier, monstrul fericit. desi nu mi se pare personal ca semenei cu vancu, poate mai mult cu prima carte, totusi se simte ca inca ai probleme cu originalitatea - si aci are dreptate moga, si igor, ai multe elemente presarate ca sa dea bine si un titlu imprumutat. ar merita putina concentrare si aruncarea retetelor, incearca mai mult sa te spui fara sa folosesti lianti de imprumut. | |
| = până la dispariția... | Miclăuș Silvestru [24.Oct.10 14:40] |
| definitivă... m-aș rezuma la dispariția "iar"-ului în enumerarea acțiunii zilelor săptămânii, de fiecare dată cu "iar"... "liceana sentimentală" ce se "dizolvă cuminte în marile gesturi ale tuturor celorlalți oameni care nu sunt noi" are totuși o... "frică până la sânge și înapoi"... se pare("uneori"), doar pentru ziua ce urmează...; de luat în considerație com.urile precedente. cu respect | |
| = Heil! | serban georgescu? [06.Dec.10 15:46] |
| salutam impetuoasa prezenta genul asta convulsiv de poezie imi aminteste de o scena de film pe care, de ce nu, o amintesc aici scena are loc intr-o casa de vara a lui Coco Chanel, intr-una din camere, aranjata cam asa: http://lh6.ggpht.com/_pkvmw0QmuEo/SrvMdwAPw9I/AAAAAAAAQVI/SnT1arln-44/s1600-h/image18.png Coco il invitase pe bietul Strawinski, cam lefter la vremea aceea, sa locuiasca acolo, iar el, ingratul, a decis sa nu accepte decat daca va fi primit impreuna cu sotia si copii. Sotia, genul laptareasa, incremeneste de cum trece pragul si o intreaba uimita pe gazda: - Doamna, dar dumneavoastra nu iubiti culorile? la care Coco: - Aussi longtemps qu'il existe le noir, a quoi bon? | |