| + "...umbra rostirii din cer" | Aurel Sibiceanu [01.Mar.11 06:49] |
| Pot spune că acest poem al tău este unul dintre acelea frumoase, care s-au scris despre acest fluviu orgolios. Avem aici un fluviu trecând prin documente, oameni și credințe, avem o hidrografie poetică. Rinul este prezent în poemele tale obsesiv, în sensul bun, Rinul este o oglindă curgătoare a oamenilor și a istoriei create de ei, o oglindă a singurătăților lor. Opusă tumultului wagnerian,e drept, muzical, poezia ta despre Rin este calmă, ocrotitoare, ascunde Rinul într-o princiaritate nebarbară și doar adesea mai răzbat undele lui tumultuoase, nibelunge... O stea din "aurul rinului", ademenit de tine cu migală și turnat în formă nouă, lăuntrică... | |
| = ... | Marinescu Victor [01.Mar.11 07:45] |
| Buna dimneata! incarcata pentru gustul meu. dupa parerea mea, care binenteles nu e cea mai corecta, o poezie trebuie sa te faca sa respiri, sa zambesti, sa vezi, sa te apropii de tine in primul rand si apoi sa-i inveti pe ceilalti ceea ce ai simtit si trait...:)si asa md. sper sa nu se supere domnul Sibiceanu pe mine, pentru ca a dat o steluta. cuvintele sunt asezate frumos, dar nu trebuie sa le lasi sa-ti faca asta. Rinul ascuns în papirus în turlele Domului de sute de ani stânca moscheii pleacă privirea credincioșii între patimi roată în jurul cetății se vor face ei cerc cu fierul în oase se vor face ei umbra rostirii din cer călăreți pierduți în praful cetății strecurați printre umbre de ger Rinul spală durerea și frica de regii care par a nu descăleca pentru noi rămân să se țină pe cai de granit pentru vremuri de ceară și istoria-n zenit apără pașii ce ard am visat în umbra marelui Dom Rinul peste inimi trecând fără milă nu vom fi singuri când vor cadea tronuri va veni El să ne treacă podul proptindu-ne-n lume în mijloc de vad | |
| = re Victor Marinescu | Anni- Lorei Mainka [01.Mar.11 14:03] |
| uau, ma mai citesti....asa in simplitatea si arhaicul in care m-am inecat?? unde e lebedei 21 - proza ta era super.... sigur ca e incarcata, stii cum arata DOMUL? dar RINUL? incarcate ca iti dau lacrimile de atitea detalii care apoi te urmaresc neiertatoare....nu e o poema de stat in leagan cu pipa in gura... intrebarea mea: imaginea transmisa exista??? te mai astept - dar sa nu te superi daca ma impiedic in modernismul care nu mi se potriveste... | |
| = re Aurel Sibiceanu | Anni- Lorei Mainka [05.Mar.11 15:57] |
| eh, nici chiar asa - superlativul se potriveste la opere mari.... am scris poema cu drag ptr. ce e pe malurile Rinului , care e cam ignorat in ultimii ani, omul vrea tot si dupa ce nu mai are ce sa ia, se retrage si lasa desertul sa ia..... Domul sta de vreo 700 de ani la locului lui, si multe sunt cladirile care doresc sa-l intreaca.... | |