| = crivățul iernii | Dan Norea [07.Mar.11 23:53] |
| Bătrân așteptând - mereu trântește poarta crivățul iernii De plăcut, mi-au plăcut toate. Dar, judecând după regulile stricte ale unui haiku, acesta mi se pare cel mai valoros. Există o atmosferă de wabi-sabi, dată de singurătate și bătrânețe. Crivățul aduce cu el nu numai acel kigo, strict necesar unui haiku, dar și un element aparte - ryuko, efemer, vremelnicie... Juxtapunerea e corectă, cele două planuri par independente, dar în fapt sunt strâns legate - bătrânul tresare, plin de speranță, de fiecare dată când poarta e trântită de crivăț. Unei eventuale acuzații de pleonasm ("crivățul iernii"), i-aș răspunde că e o redundanță voită, căutată. Cuvântul "iarnă" e folosit premeditat, pentru o paralelă cu bătrânețea - iarna vieții. | |
| = Dan Norea | Gârda Petru Ioan [12.Mar.11 16:27] |
| Un comentariu excelent, profesionist. Mulțumesc. Am ezitat mult până a scrie "crivățul iernii. În final am găsit, căutând cu Google, un articol în care era și fragmentul acesta": "Am văzut cum, doar ceas de toamnă fiind, crivățul se înfoaie abramburit printre câmpuri" într-un articol de Nina Marcu. Anm făcut acesată precizare pentru cei care, în ciuda argumentelor tale, vor zice că, totuși, avem aici de a face cu un pleonasm. Mai justific un aspect: umbrele albe ale ciorilor au ca fundal zăpada. | |