| + "nici nu știu dacă am luat totul..." | Nicolae Popa [27.Mar.11 14:55] |
| o m[rturisire ghemuită în sine după principiul supernovelor care se lasă acparate într-un gemoroc pentru a exploda incendiind universul. Asta așa, ca stare umană. În privința scriiturii nu există denivelări (minus o neglijență "dincolo de geamul" - de geam). Cursivitatea discursului transformă simplele mărturisiri oarecum personale într-un discurs poetic de-o autenticitate acaparantă: "nu pot inventa lucruri timpul mi s-a lipit de tălpi și e greu ca o bucată de lut oasele chircite unul într-altul reazemă carnea puțină și ea doar jumătate de trup îmi ține umbra". Ceva absolut antologic! În general prefer să nu mă complic în explicații atunci când poezia devine la fel de clară precum Ideea de Dumnezeu: "în a șaptea zi când Dumnezeu deschide albumul cu fotografii privește și lasă un semn totul pare să fie perfect" | |
| = mulțumiri, nicolae popa.,.. | Teodor Dume [27.Mar.11 15:27] |
| pentru trecere, semnul luminos și îndeosebi pentru modul în care ați perceput acest text. din grabă s-a născut acea eroare de exprimare (cu geamul), dar am corectat-o. sunteți un oaspete onorabil. mulțumesc mult și multă stimă, | |
| = cel mai mult | Ottilia Ardeleanu [27.Mar.11 15:37] |
| îmi place începând cu: "nu pot inventa lucruri timpul mi s-a lipit de tălpi și e greu ca o bucată de lut". partea sobră din final, acel bilet "doar (de) dus", acea perfecțiune și inima - cu peronul pe partea stângă sunt punctele forte ale poemului. Ottilia Ardeleanu | |
| = *** | Burlacu Ioan [27.Mar.11 16:16] |
| O impecabila peroratie a unui bilet de adio, o viziune poetica tulburatoare precum purificarea, o grea apasare a lutului lipit de talpi inaintea unei alte desprinderi ce poate va sa vina? nu stiu. sSu poate cate ceva din toate; imi e greu sa culeg ceva din roadele poemei,de teama sa nu risipesc restul spuzei. Felicitari si pentru antologia Agoniei! cu salutari de bine in pragul acestei primaveri, Ioan Burlacu | |
| = re* ottilia ardeleanu, burlacu ioan... | Teodor Dume [27.Mar.11 18:47] |
| ottilia, mulțumesc de trecere și pasajul ales. partea aceea, de fapt e mai densă. ai dreptate. numai că am vrut să detaliez starea prin acea primă parte care lămurește, într-un fel, întregul de aici. domnule burlacu ioan, mulțumesc mult de trecere. știu că mareu ați fost alături de mine prin textele de aici. mă bucur că ați rezonat. suntem la vârsta la care trebuie să așteptăm.. și așteptarea e cea mai grea suferință... | |