| = părere | Liviu Nanu [05.Jun.11 10:52] |
| Eu am receptat două părți disticte și am rezonat mai ales la a doua. Am remarcat "orașul acesta în pantă, alunecă indecent ca o șosetă prea largă." cu plăcerea lecturii anton | |
| = Și sunt | Călin Sămărghițan [05.Jun.11 12:20] |
| Desigur. Așa se și vrea, sunt două părți distincte, întrucât sunt două voci. Un soi de perspective paralele. Cu plăcerea găzduirii intervenției. | |
| = 5 părți | mihai curtean [07.Jun.11 03:46] |
| io văd 5 părți: titlu, motto, prima strofă, primele 4 versuri din a doua strofă și ultimele două versuri. problema e că nu văd o legătură foarte strânsă între părți, mai ales între titlu, motto și poem... "stafiile străzii" din prima strofă dau o imagine sugestivă. apoi, ceea ce urmează e o narare plată. nu e o problemă, pentru că urmează "orașul acesta în pantă, alunecă indecent / ca o șosetă prea largă" - aici iar crește forța de sugestie (cu două observații: virgula nu are ce căuta acolo, nu e folosită corect, iar comparația e imprecisă din cauza unei supralicitări de sens a termenului "indecent". dacă o șosetă prea largă alunecă, asta duce la lipsă de decență? e cam exagerată treaba). alternarea asta între narare banală și inserții de figuri de stil cred că e bună, pentru că face un contrast, se joacă cu tensiunea textului. însă, firește, aș fi vrut să meargă mai departe, să se construiască, să se dea un înțeles care să rezolve tensiunea internă. acest lucru nu se întâmplă. o amintire vine să taie brutal, în opinia mea, un text pe jumate construit. nu-mi rămâne decât să spun că și "eu îmi doream un cu totul altfel de final", iar "eroarea critică" s-ar putea să fie a mea, eventual, pentru că nu prea văd cum se leagă părțile. | |
| = 5 la a doua, la a treia, la o putere care dă eroare. Eroare critică | Călin Sămărghițan [07.Jun.11 11:16] |
| Exact, problema receptării noastre inverse vine de mai departe și are o istorie cel puțin interesantă. Alternanța dintre platitudine și sens e voită (deși ”stafiile străzii” e subțire, de ”rang unu”, cum ziceam eu atunci), nu insist asupra ei, ca să ajung la virgulă. Mă gândisem îndelung la asta și în toate variantele apare cu virgulă, ca să despartă două noțiuni imagistice: orașul e în pantă, și nu ”alunecă în pantă” (care e înfiorător de plat), ci alunecă precum o șosetă. Știu că nu e foarte clar și aici apelez la ceea ce eu numeam ”receptare afectivă”, nici ”logică”, nici ”intuitivă”. Poate că nu e foarte corect gramatical, dar vreau neapărat să fac distincția de care spuneam. De ce ”indecent”? E o fericită găselniță pentru a evita cacofonia, și care la momentul respectiv mi s-a părut exact forțarea semantică de care aveam nevoie. Motoul e un apendice care a rămas de la varianta originală a poeziei, când totul era la feminin, mult mai târziu doar am transformat-o în dialog, pe de altă parte, face amintirea unei stări care se regăsește în termeni asemănători în alte câteva texte personale. Adică nu e o poezie izolată, ci o părticică a altui univers. Dacă ai văzut 5 părți, nu știu. E doar una, poate e o stea cu 5 colțuri. Cheers! | |
| = ... | Anni- Lorei Mainka [07.Jun.11 11:47] |
| finalul, ala l-as mai inmuia dimineata in cafea cu lapte.... dar unde vedeti voi parti peste parti nu stiu, da, doua mai merg, titlul nu e o parte, cum nici numele meu nu e alta parte din mine, ci tot eu, adica eu ca parte....eh, cred ca pentru dimineata asta ajunge. chiar trebuie sa avem si motto la poeme? intreb, imi place, dar vine ca o coroana prea larga, de soseta nu m-am legat, mi-a placut chiar tare. | |
| = receptare afectivă | mihai curtean [07.Jun.11 15:43] |
| da, "părți" era impropriu spus cu referire la titlu și motto. am crezut că se văd ghilimelele insinuate. "elemente ale structurii textului" ar fi fost mai potrivit. în ceea ce privește receptarea afectivă, spusesem ceva despre tensiunea textului. ea crește și descrește (ceea ce cred că e bine), pentru ca apoi să fie întreruptă brutal de amintirea din final. ultimele două versuri, în opinia mea, dăunează receptării afective pentru că sunt prea explicite și se referă la alt moment, întrerupând ideea precedentă și lăsând-o "în aer". și în titlu cred că e ceva care dăunează receptării afective: e mult prea tehnic pentru acest text și nu se prea înțelege la ce face referire. despre virgulă, care nu poate sta între subiect și predicat, nici între determinantele subiectului și predicat, cred că poate lipsi fără grijă de acolo, fără să afecteze semantica. atunci când citesc "orașul acesta în pantă alunecă indecent", nu înțeleg că alunecă în pantă. înțeleg că "în pantă" determină "orașul", adică exact cum ai intenționat. unde mai pui că pentru asta se putea începe un vers nou și ar fi fost și mai clar, fără a fi nevoie să se încalce regulile gramaticale. însă, cum e și normal, e alegerea autorului. | |
| = Păcat că a renunțat la sote... | Călin Sămărghițan [07.Jun.11 18:16] |
| Anni, ce bucurie, da, și eu mă împac chiar foarte bine cu finalul. Exact așa îl văd și eu, lejer, ca la o cafea cu biscuiți. Mmm! Despre moto, nici eu nu pun motouri, dar aici îl vedeam parte integrantă. Poate lipsi, perfect de acord. Mihai, știu că la tine "parte" nu înseamnă parte, în regulă. Nu-mi pot da seama cum vezi tu finalul poeziei, dar eu îl percep ca pe dezlegarea dorită. Acolo, cu versul nou, e o soluție soluționantă. Plici! (Asta a fost palma mea peste frunte.) | |