| = Inelul cel ușor | Adriana Gheorghiu [12.Aug.11 11:21] |
| De-acum, știu pe cine să aștept înainte de-a merge la culcare: pe spiridușul Agerino, pentru că și mie îmi plac poveștile. Trebuie să recunosc. Da. Și la vârsta asta, caut pe raft o poveste de citit. De-acum, am să caut pe raftul “Agonia” În “fișa biografică” a spiridușului ați omis totuși ceva: nu atât să ne explicați numele, care sigur are la origine adjectivul ‘ager”, cât mai ales cât de frumos sună “Agerino”, parcă ar fi un început de cântec…Nu întâmplător stă el de vorbă cu păsările și le întelege cântecul și “graiul”. Frumos sugerată întelepciunea spiridușului prin faptul că “inima copacilor bătrâni” îi este casă și adăpost. Așa cum frumos este și dialogul. Spiridușul Agerino este atât de ager, încât știe că mai ales pe cuc trebuie să-l lase să vorbeasca, este atât de ager, încât face ca “Povestirile spiridușului Agerino” să pară o lecție și o poveste ușor de memorat. Așa cum și păsării i s-a părut ca inelul este ușor, și firesc să păstreze memoria sărutului, dat de om, pe căpușorul ei : “După ce m-au prins, mi-au pus inelușul, m-au sărutat pe cap și mi-au dat drumul. Inelul îl am și acum; este ușor și nici nu-l simt. Îl vezi?” Cine n-ar vrea să păstreze pentru el sau nepoți viața și povestea lui Cuculus Canorus și a cuculeselor? | |