| + remarc | ștefan ciobanu [25.Aug.11 14:56] |
| imi place claritatea din poezia aceasta, am mai avut ocazia sa iti zic. fluiditatea discursului pare ceva castigat de tine de-a lungul experientelor de pana acum. nu este o poezie a reamintirii, a rememorarii mamei, ci una a haltei in care te afli. si prin tine ne aflam si noi cititorii. finalul este unul bun, care rotunjeste poezia. | |
| = Semn | Nicolae Popa [25.Aug.11 20:35] |
| Un text care se lasă citit dintr-o răsuflare. Te surprinzi trăind plăcerea lecturii. Ironie fină, delicioasă, chiar și în contextul scuturatului... de mâini. Poate că în loc de "are controlul" s-ar potrivi mai bine "Deține controlul". | |
| = Deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune. | Alina Mihai [26.Aug.11 10:42] |
| găsesc o oarecare ... dedublare aici, un soi de scrimă cu tine însuți. cu multe eschive. când ale tale, când tot ale tale. "deși îmi place să cred că sunt un super erou, fac ce face toată lumea nimic în plus." începutul vine cu ironia lui să stârnească zâmbete și amintiri în cheie nostalgică. îți spui că te așteaptă iar o poezie despre timp, despre mecanismele neștiute ale memoriei și-ți înăbuși un căscat. restul, versurile astea adică, "mama mi-a arătat cum să nu mai plâng și s-o privesc în ochi de câte ori am ceva de ascuns. m-a învățat să merg la budă. bătaia în ușă, cum să intru fără să o trântesc, poziția și cum să nu atrag atenția la ceea ce urmează. trasul apei, spălatul pe mâini cu degetele întrepătrunse 2-3 minute" par balast, simpli saci de nisip, întru echilibru. dar tocmai am pronunțat cuvântul magic, asta-mi alertează simțurile. simt că dacă nu urmează CEVA, las dracului poezia și mă duc la plajă. "important e să am controlul." asta e cheia și, simultan, colana vertebrală a animalului pe care urmează să-l dezgrop de-aici. mă bucur ca un arheolog dupa 20 de ani de scotocit cu dalta în deșert(ce faină dublă semnificație are deșertul ăsta...)și merg mai departe. alte coaste: "și înainte să mă șterg să scutur bine mâinile deasupra chiuvetei. dar pe atunci aveam un corp perfect," ne învață toată lumea câte ceva, ajungem obsedați de control, până când controlul ne pune căpăstru. "la pe atunci" textul se frânge din nou, glasul care-a rostit primele versuri preia controlul pentru a sublinia absurdul din acesta. nimeni nu-l are, iar dacă-l are, cu atât mai rău, fiindcă-n "dichotomia" asta nu omul e călărețul. evident, nu-i vorba de cum te speli pe mâini, despre cum ridici capacul de la budă, despre cum ai grijă, cuminte, să nu-ți pui coatele pe masă și dejtul în nas. evident, "mă șterg de tricou" e mai mult decât o frondă. e refuzul de-a te conforma unei lumi în care te-ai trezit, deodată, robot. e strigătul interior al unui spirit care s-a trezit ca să conștientizeze că s-a trezit degeaba. absurdul deșteptării e evident deja iar finalul poeziei îl subliniază, scurt: touché. dar nu mai știi al cui e glasul. și nici nu mai contează. | |
| = ... | Marinescu Victor [29.Aug.11 10:18] |
| Stefan, iti multumesc mult pentru apreciere si pentru ca ai fost atent la drumul meu, pentru mine inseamna foarte mult! Nicolae, ai dreptate "detine" e mai abrupt si se potriveste mai bine. iti multumesc pentru observatie si pentru citire. Clara, ca de obicei tu! multumesc mult. imi lipsea intelegerea ta! | |
| = ... | Marinescu Victor [05.Sep.11 09:36] |
| Stemira, nu pot decat sa-ti multumesc pentru increderea acordata. voi incerca sa raman la inaltimea ei. | |
| = ... | Marinescu Victor [06.Feb.12 07:56] |
| Amdreea, iti multumesc frumos! | |