| = Impresii | Enache Narcis Nicolae [08.Sep.11 11:56] |
| 1. A compara "poezia" cu "masturbarea" sau a le pune în același context mi se pare o excentritate dizgrațioasă, care mai degrabă stârnește greață decât emoție lirică. De când a ajuns poezia teren de desfășurarea pentru asemenea vulgarități? Eu cred că e o cale foarte scurtă de la originalitate la penibilitate. Lasă-mă să îți dau o comparație care mi se pare cu adevărat interesantă: "La marginea pădurii stau eu cu Raluke, pe care mai întâi o voi privi și apoi o voi atinge așa cum se ia aiasma înainte de anafora" (poezia cred că este a lui Constantin Bănescu - nu contează de ce nu știu exact a cui e ; comparația iubire - ritual religios merită cercetată) 2." Oare nu ar fi corect: "la urma umei dacă mă obliga cineva să o fac continuu/ asta m-ar fi obosit teribil "? Numai bine! | |
| = in stilul tau | adrian pop [08.Sep.11 11:56] |
| dupa ce exploatezi o idee, trebuie sa mai tragi de ea inca o data, macar in cazu asta a fost inspirata treaba se impunea completarea nici nu stiu daca-i completare, de fapt | |
| = reff poeti si poezie | Sorin Teodoriu [08.Sep.11 09:53] |
| O poezie care te lasa fara replica din pricina mesajului foarte clar expus si nu pot, oricat m-as stradui, sa nu imi pun intrebarea daca nu cumva intreaga stare de ignorare pe care o manifesta natiunea noastra nu se datoreaza cumva acestui gen de masturbare violenta mai mult sau mai putin intelectuala, verbala insa mereu. Tot romanul este deosebit de talentat la violenta masturbare verbala pentru ca treaba asta nu presupune un proces de gandire. Trecand la stil si la text, nu-mi pot stapani un zambet, la urma urmei ai mare dreptate (mai ales in titlu). Stil deschis, ironic-caustic, simplu dar nu simplist, particularizezi chiar daca poezia se refera la un intreg. Vezi ca merge bine si fara vulgaritati gratuite (care iti limiteaza numarul de cititori?) Placut. | |
| = ... | Marinescu Victor [09.Sep.11 12:14] |
| Sorin, ma bucur ca s-a inteles ce e cu masturbarea asta violenta care poate fi si altfel decat fizica. si pana la urma chiar daca e fizica si nu intelectuala, rezultatul tot acelasi este. o durere acuta in spirit in timp ce carnea exalta pentru moment. acum depinde de individ, pentru ca unii nu simt durerea. ar fi bine sa o simta pentru ca acea durere, te face sa simti ca existi ca poti sa-ti vezi sufletul, ca poti sa-l intelegi, ca poti sa-l iei in brate si sa nu-i spui nimic. si lasi acea durere sa-l invie. nu stiu cum sa fac altfel. poate ca intr-o alta lume, posibilitatile ar fi fost altele. multumesc frumos! Adrian, se poate spune ca exploatez, dar cred ca mai degraba ma folosesc de idee ca de-o maceta. am nevoie de mai multa lumina. multumesc frumos! Nicolae, eu cred ca poezia are capacitatea de a dezvolta mult mai mult decat o emotie lirica. eu consider poezia ca fiind adevarul meu, nu al tau, nu al lor. si in poezia "mea" nu exista penibilitate si vulgaritati, pentru ca imi asum tot adevarul cu tot ceea ce implica el. adevarul:) este ca ceea ce simtim impreuna nu ne defineste ca indivizi. sau cel putin inca nu am ajuns pana acolo. oricum mult nu mai e!:) dar ce reprezinta dizgratios, vulgar, penibil, cata vreme avem fiecare adevarul lui. cred ca nimic. ai avut vreodata senzatia ca vrei sa arati acel lucru din tine, ca vrei sa-l scoti si nu ti-au ajuns cuvintele? ei bine, nici nu se va intampla vreodata, pentru asta nici toata dragostea de care esti in stare nu te va ajuta, daramite niste cuvinte. tot ceea ce am construit in jurul nostru inclusiv aceste poezii proaste ori bune nu conteaza, pentru ca nu au capacitatea necesara de a transporta acel lucru. pur si simplu mainile noastre nu reusesc sa construiasca ceva care sa duca atat de mult, nici macar gandurile si ideile nu ne vor fi de prea mult folos. eu am ales drumul asta vulgar si lipsit de originalitate, dizgratios chiar, dar e drumul meu altfel si am datoria sa incerc. :) multumesc! | |
| = cu ecou | Alina Mihai [09.Sep.11 15:49] |
| tu ești, în poezie, precum cumetrele alea care, după ce-au avut timp de dezbătut viața vreo de zece ani la închisoare, mai pierd câteva ore în fața porții, după eliberare.după ce-ai terminat o poezie rămâi cu mâncăricii că mai era ceva de zis și-ai pierdut ocazia. pe care o recreezi din nimic și faci literatură din ea. ești călătorul acela care merge de dragul drumului străbătându-l înainte și înapoi cu frustrarea aceluia care n-a adunat pe retină toate frumusețile pe care ar fi vrut să le rețină. și da, e un soi de du-te vino, foarte aproape de mecanica autosatisfacerii erotice. însă dacă le punem în opoziție, rezulatul e copleșitor, când îți dai seama cât e de periculos demersul ăsta de autosondare. am zis numai despre pojghiță. în fundal, rulează lumea altora, care trag de ei, se storc de vlagă fără să nască nimic. sterilitatea gestului fizic, se transmite în poezie. care-ar trebui să fie fertilă... nu știu niciodată despre ce vorbești. nu știu cu exactitate. dar poezia pe care o practici are una din excelentele calități de-a construi și după ce se va fi terminat. | |
| = ... | Marinescu Victor [12.Sep.11 20:44] |
| Clara, imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului si iti multumesc mult pentru cum intelegi ceea ce sunt si nu doar cuvintele. dar acum imi dau seam aca multumesc nu o sa fie niciodata atat de mult pe cat as vrea. o seara frumoasa iti doresc! | |