| = adancimi din pescuirea minunata | Ioan-Mircea Popovici [25.Sep.11 04:56] |
| Iesiti un pic mai in larg, aruncati mai adanc, ca azi este ziua pescuirii minunate. Sa vedeti cum va aduceti aminte din cele traite, si ce bine se vor randu-i transparente gandurile, cu cele bune si de folos. De pescuirea minunata cum este duminica de azi asa-mi spunea Igitur: haide sa vad si eu ca te-am incarcat un pic si ti-ai ales o pasare o culoare o floare m-am uitat in calendar si-am vazut ca-i potrivit de-un drum la manastire cand ma voi intoarce va fi scuturat nucul frunzele si-n gradina mea voi gasi bucurii si tristeti fiecare dupa numele sau aceleasi urari ca-n mesajul cu pescarusii voiajori. din rada de la alexandria se vede mai adanc | |
| = Ioan-Mircea | florin caragiu [25.Sep.11 12:51] |
| Mulțumesc pentru gândul poetic! | |
| = "uneori ca intr-un proces de creatie" | Livia Georgescu [27.Sep.11 19:16] |
| Creativitatea desemneaza capacitatea de a realiza creatii inovatoare, adica originale si utile. Un rol important il are spontaneitatea, in special atunci cand creativitatea este generata in conditii naturale (influentata totusi de factori proximi). Gandirea creativa presupune acel "salt". Mi-a placut enorm ideea: “motivația lăuntrică e cea care propulsează mintea în salturi de idei și asociații psihice, uneori ca într-un proces de creație, menit să producă noutate…”. Pentru ajungerea la acel ceva creativ "totul" debuteaza datorita intuitiei, acelui sentiment aparte, insight-ul, ca o perceptie preliminara care directioneaza gandirea inspre acel ceva creativ. Dintr-o perspectiva diferita, insight-ul poate fi ceva-ul revelatiei divine sau iluminarii. Am apreciat in mod deosebit acest interviu si mi-am aplecat atentia asupra unui anumit pasaj -raspunsul domniei voastre la intrebarea adresata de Sorin Mihalache: “Ce rol au motivațiile, valorile, credința în edificarea unei cunoașteri complexe, în sensul în care, de pildă, sfântul Maxim a vorbit de o integrare a cunoașterilor parțiale, spre descoperirea unor rațiuni dumnezeiești prezente deopotrivă în lucruri și în suflete?”. Nu-mi dau seama daca nu cumva exista o neconcordanta intre ceea ce v-a sugerat in exemplificare Sorin Mihalache prin cuvintele Sf. Maxim Marturisitorul si faptul ca d-voastra ati oferit raspunsul parafrazadu-l pe Sf. Grigorie de Nyssa, dar alegerea va apartine si raspunsul este bun. In schimb, m-a determinat pe mine sa-l recitesc pe Lars Tungberg si sa inteleg care este linia gandirii Sf. Maxim, care spune ca intreaga creatie este umpluta de prezenta divina (care nu este statornica) si, avand un scop de inde_plinit, prin libera acceptare omul (si creatia) primeste mantuirea, ramanand in relatie cu Logosul Creator. Persoana poate deveni ipostas si poate “sa reuneasca prin iubire firea creata cu firea necreata… prin dobandirea harului” (De ambiguis). Teleologia sta in stransa legatura cu “destinul” omului si de raportarea intregii creatii la transcendenta. Ontologia cuantica reconsidera relatia omului cu natura, ca interconectare a constiintei cu materia, omul nemaifiind doar spectator al naturii. Materia nu este amorfa sau lipsita de rationalitate, ci se intrepatrunde cu rationalitatea. Lumea se afirma ca relationare unitara a spiritului cu materia, ca unire a cunoasterii rationale si a trairii mistice, fara o separare spirit-materie, si ca o “adumbrire” a Treimii in creatie, drept chip a ceea ce este Dumnezeu in relatia cu creatia Sa. | |
| = Livia | florin caragiu [27.Sep.11 23:41] |
| Mulțumesc pentru gândurile pe marginea textului. Am incercat sa sintetizez cateva idei, nu ma puteam lungi foarte mult. Ma bucur ca ti-a trezit interesul. | |