= Adriana, | Ottilia Ardeleanu [10.Dec.11 09:59] |
mi-a plăcut mult conexiunea cu porumbeii. fii atentă la "ubuiesc". | |
= Ottilia | Adriana Lisandru [10.Dec.11 10:10] |
corect. ;) scrisesem bine, am ezitat... și am lăsat să trăiască prostia. mulțumesc. | |
= și nu numai, | Ottilia Ardeleanu [10.Dec.11 10:42] |
te-ai referit la "a ugui", nu-i așa? :) cu drag, Ottilia | |
= ;) | Adriana Lisandru [10.Dec.11 11:00] |
o, da!!!! of! sunt neatentă rău. | |
= pareri, impresii | Paul Gabriel Sandu [10.Dec.11 12:07] |
cred ca acesta e un poem destul de reusit. Reusesti sa-l tii destul de bine in maini, si sunt unele imagini, metafore minunate: ore moi de fum, zgura fricii. Ultima strofa mi se pare insa destul de explicativa, ca o strofa lamuritoare de la finalul unui poem romantic. Eu as renunta la ea, sau as regandi tonul conclusiv din al primelor doua versuri. "Asezari linistite in pamant" e singurul vers care poate fi retinut din strofa. Si acum, o sa-ti spun un secret, pe care l-am descoperit eu insumi de curand. Adevaratii poeti nu sint cei care nu pot renunta la niciun vers, ci cei care taie mereu, in carnea vie a poemului lor. La buna recitire | |
= singura adevărată | Adriana Lisandru [10.Dec.11 12:33] |
ar fi tăcerea. Nu? ;) Și eu cred că întindem cuvintele până când te rătăcim pe drum. dar nu pricep de ce crezi că îmi iubesc atât de mult cuvintele, încât nu-s în stare să renunț la niciunul. ;) sigur că o fac văd mai clar după ce trece un anumit timp. Așa că mă bucur că te-ai oprit și mi-ai lăsat impresiile și părerile (că tot vorbeam în poezia asta de… păreri!) tale. | |
= err | Adriana Lisandru [10.Dec.11 12:40] |
*ne rătăcim | |