| + Monstrul mic | Rodean Stefan-Cornel [20.Dec.11 20:35] |
| Încântat de ce am citit! În primul rând, cele trei personaje sunt creionate exepțional, în cuvinte puține și, ceea ce mi se pare și mai interesant este că ele se definesc și se caracterizează singure, prin ceea ce vorbesc sau fac. Apoi, autorul demonstrează că este un fin cunoscător al universului copilăriei moderne (care se întretaie devreme cu adolescența), specifică mileniului trei, relațiile dintre "monstrul mic" și bunica, obligată să penduleze între tradiționalism și modernism făcând deliciul cititorului. În fine, trebuie să evidențiez un umor de cea mai bună calitate, realizat atât prin situațiile create, cât și prin măiestria dialogului și prin întreg limbajul folosit. Mi-au plăcut în mod deosebit: "Ochii ei, pe vremuri de un albastru întunecat, acum decolorați de telenovele"; "Rămâne câteva secunde strângând iPhone-ul la inimă, apoi se repede la bătrânul și de nădejde telefon fix."; scena în care bunica se pregătește, cu emoție să-i ducă la cameră mâncarea nepotului; "...dragonul îi rânjește diabolic, în timp ce ochii de smarald incandescent o fixează nemiloși prin aburul fierbinte al supei de pui."; "Bunica dă deoparte un chilot de pe birou și pune în locul lui tava". Nu pot anticipa de pe acum care este tragedia familiei Gojan (asta, pentru mine, este încă o dovadă că proza e foarte bună), dar tragedia noastră, a cititorilor este că trebuie să așteptăm (nu știm cât) finalul povestirii, căreia îi prevăd o poantă magistrală. Felicitări și, chiar dacă acțiunea se petrece în Gruia (adică acasă la CFR Cluj), eu strig tare: "Hai Steaua!" (adică steaua de evidențiere a textului). Sunt și câteva scăpări la redactare, care pot fi corectate: "veni astăzi de la școală", nu "de școală"; corect este "așază" nu "așează"; trebuie scris "niciun", nu "nici un" Cornel Rodean | |
| = Cornel Rodean | mihai nedelcu [21.Dec.11 11:06] |
| Mulțumesc din suflet pentru aprecieri și pentru atenționări, am corectat de urgență scăpările și în viitor n-am să recunosc nimic. Nu m-am gândit la CFR Cluj când am localizat acțiunea în Gruia dar e plăcut că orașul meu e cunoscut și pentru altceva decât primari duși cu pluta: Funar, Apostu...Boc, băiat deștept, a fugit la timp. Următoarea parte a textului va veni curând dar nu va fi ultima, tragedia e prea profundă pentru a fi descrisă în câteva pagini. Numai bine! | |