| = Importantă e liniștea | George Pașa [29.Dec.11 12:32] |
| Este și normal ca ea, "îngerul păzitor", Singurătatea ta, să vadă totul, fiindcă este oglinda în care se reflectă existența vie. Oarecum melancolică această poezie personală de la sfârșit de an. "Amăgitorul" acela te face mai trist. Celălalt te face să ieși din iluzie. Frumoasă realizarea artistică a lui Ștefan Câlția (o mai văzusem cu mai mult timp în urmă). | |
| = un an cu colindul bardului asumat | Ioan-Mircea Popovici [29.Dec.11 13:14] |
| de cand ai vazut Pasararul el si-a schimbat rolul si locul purtand o coroana pe cap cand au venit la colind delfinii i-au dat numele de Stefan (Delfinii Infinitului sunt un echipaj real ca sa nu intram in intepretari acolo unde e istorie vie) in plus in scena aceasta actorii si rolurile-s ale zilei il intrebasem pe Pictor: cine-i Pasararul acesta de unde vine Multumesc de trecere, cu urari de buna petrecere, cu sanatate, bucurii si-un an cu colindul bardului asumat | |
| = am fost acolo | Anni- Lorei Mainka [30.Dec.11 05:27] |
| tablourile le stiu, iar STefan nu ar fi spus ca nu e nici un cuib pentru pasararii lui.... astept si vom vorbi ... ai fost la atelier.... | |
| = aici este o piatră unghiulară | Maria Gheorghe [30.Dec.11 06:04] |
| «când este destul de liniște-n jur și ceața s-a ridicat singură sau dusă de briză aud îngerii cum cântă gândurile» și pentru că aici apare Păsărarul fac și eu o curbă integrală spre precedenta postare să se vadă ce cum și cât dacă dai o raită pe la «îmblânzitorul de șerpi», vezi bine prin oglindă cum pietrele fac rădăcini și cum fântâna nu seacă «aud îngerii cum cântă gândurile» ce o iau vii și desculțe hai-hui ca un copil cu tălpile visătoare «aici e locu-n care lumea o întâlneam ca într-un vis, pe puntea vasului cu vele, în vântul marelui abis. o șoaptă se lovi de mine. o clipă am crezut c-o știu, dar s-a pierdut străfulgerândă, în focul gândului cel viu.» | |
| + Când este destul de liniște-n jur și ceața s-a ridicat | Vasile Mihalache [30.Dec.11 17:55] |
| Cred ca este prima data cand aflu precis ca ingerul rau este "amagitor";aici este bun pentru sine adica fiabil: "dar eu/așa simt/că fiecare om/are un înger păzitor/și altul amăgitor/și amăgitorul acesta poate fi/atât de bun încât să-l ții/drept îngerul care hotărăște totul/afli-n cele din urmă/nu doar că-i amăgitor/dar este și despărțitor",este crestineasca dragostea care "ai vrea să fie precum candela/in care uleiul este iubirea".Un aer misterios si de tot poetic se afla in acest pasaj:"la oglinda prin care fug/iluziile/am stat și-am privit/peronul de ieri/când ai venit să-mi ceri bani pentru călătorie/din haina bătrânei/am scos o hârtie veche/fără identitate". Eu cred ca este un poem foarte bun caci are un fel de atractie datorate sugestiei de curatenie a sufletului, probabil. | |
| = poezie și adevăr | Ioan-Mircea Popovici [30.Dec.11 20:28] |
| cu ceva vreme în urmă acesta părea doar un text: "... atunci apăruse în cafeneaua scriitorilor anunțul:... găsitorului recompensă. răspunde la numele de Remmy cu înjurături marinărești. amănunte în casa cu iederă, numărul 17 de pe Stradela Vântului..." eu l-am luat in serios si astfel acum vă invit la un vin vechi sub bolta veche din casa cu iederă cum anul este-n înnoire urări de sănătate și bucurie să fie din cântecul mării mulțumiri și o mie de iubiri La mulți ani! să fie aici e locu-n care lumea/ o întâlneam ca-ntr-un vis, pe puntea vasului cu vele/ în vântul marelui abis. o șoaptă se lovi de mine/ o clipă am crezut c-o știu, dar s-a pierdut străfulgerândă/ în focul gândului cel viu. | |
| + . | iarina copuzara [30.Dec.11 23:50] |
dacă citeam despre cineva anume sau, cu îngăduire, despre oricine că și-a luat pavăză imaginea din oglindă, ți-aș fi spus nu, nu așa se înfăptuiește o mirare (fiindcă asta mă interesează mai mult). dar așa, pentru că oglinda a fost altfel închipuită și cuprinsă, mă regăsesc și eu. mai ales că e aici o candelă din candel, atât de mare încât n-o să-i putem noi vedea topirea până la ultimul cristal. și mai știu să spun multe lucruri despre, dar azi îmi plac hârtiile vechi fără identitate. trebuie să mă gândesc serios la amăgitor și la îngerul lui păzitor, de-aceea doar atât a fost în cuvinte; restul e un semn | |
| = ma bucur | Adriana Lisandru [31.Dec.11 11:39] |
| sa vad ca nu putini suntem cei aflati sub virtualitatea (de la virtus) oglinzilor... ,,la oglinda prin care fug iluziile am stat și-am privit peronul de ieri" | |
| = sărbătorim de cum se termină azi | Ioan-Mircea Popovici [05.Jan.12 17:53] |
| am rămas fără replică mâine voi fi printre cei care plonjează-n mare de Bobotează "doar atât a fost în cuvinte" restul factorizează-n spații locuite de-o poveste risipită | |