| = de ce | adrian pop [26.Jun.12 14:41] |
| ar fi cineva mîndru c-un anumit nume? dacă nu specifici, propoziția în cauză-i inutilă. la fel de bine puteai spune că nu s-a mîndrit cu bocancii lila. roșea, nu "se roșea". "Din cine știe ce ramură obscură a arborelui ei genealogic, un biet cizmar dăruise..." - fraza asta are o topică bizară. ce însemnă "destin care se împlinește in litera lui"? este destinul o lege a cărei literă, a cărui spirit, trebuie respectate? "Cel care decopertase cel dintâi folia de aur, ce ascundea marțipanul delicios al trupului ei..." - metafora asta a dezvirginării m-a amuzat. nu cred că ar merge nici măcar într-o poezie. este prea artificială, prea emfatică. "Cel care decopertase ... adulat în tot cartierul Rahova, chiar de la acea vârstă fragedă." - fraza asta nu are predicat sau are juma de predicat, dacă există așa ceva. de ce-ar trebui să fie emancipate, curvele? altfel spus - acestea ar putea fi, foarte bine, litera și spiritul emancipării. upgradare, eventual, daca tot ai decis să folosești cuvîntul. pentru că în engleză este upgrade, nu uppgrade. și "visările ezoterice", mă tem că nu intră în categoria "upgrade". chiar dacă vin pe filiere. dacă Matroana își privește "fărîme din tainele corpului" în ce măsură este relevantă metamorfoza ei într-un bărbat care evaluează "fizionomia"? ce însemnă "degete reșapate din cauza țigărilor" ? "Și își aminti cu nostalgie când prin gara dintre picioarele ei trecea acceleratul de oțel și foc al lui Gică Galantu’" - sînt curios cîte femei și-ar aminti cu nostalgie că i) locul lor cel mai sacru este o gară si ii) că locul lor cel mai sacru este atît de vast încît permite accesul unui tren. accelerat. în desfășurarea ulterioară a textului a unui mărfar. "acceleratul din tinerețe era acum un personal, sau mai degrabă un marfar, ce schimba din ce în ce mai rar macazul dintre picioarele ei" - adică, din cînd în cînd, se înfigea și-n alte gări, asta vrei să spui de fapt? "Matroana fusese un diamant de mare preț, pe care-l ținuse ferecat cu o mie de cifruri în seiful inimii." - cu greu s-ar putea găsi o metaforă mai patetică, mai banală, mai bleagă. "Dar își amendase imediat acest gând." - alt exemplu de exploatare inadecvată a limbajului, în scopul de-a strîrni o urmă de interes. "Când simte un bărbat că păsărica umectată " - altul. de data asta despre dorința de-a impresiona. nu putea să fie păsărica aia umedă? nu. musai umectată. și la sfîrșit aflu că miza acestui text, subiectul, acel ceva pe care autorul ar trebui să-l comunice ca pe un adevăr personal, ca pe un "am ceva de spus și asta spun" este că Galantu și-a tras altă fufă. n-am citit de mult un text atît de prost. este ceva între compunerea unui puber care-și descoperă prematur sexualitatea și mascarada unui scriitor care încă nu a descoperit că nu are ce să mai spună. cel puțin nu în acest text. | |
| = Adrian Pop, analiza ta... | Emil Iliescu [26.Jun.12 16:35] |
| Adrian Pop, analiza ta s-a vrut pertinentă, dar... Este neproductiv și nici nu am timpul să-ți răstălmăcesc toate angoasele închipuite de prozator, titlu pe care ți-l asumi, după ce ai încercat să peticești ludic și inadecvat - ca să nu spun grobian - personalitatea lui Eminescu sau Creangă într-un text care numai pe Agonia putea primi stea... Dar fiindcă voi, cei mai nou veniți pe Agonia, doriți să epatați cu orice preț, iar la tine asta-i tichia de mărgăritar, am să încerc să-ți răspund: - sigur că mulți dintre noi suntem mândri de numele nostru, așa cum suntem mândri de cei care ni l-au dat, de părinții noștri. Tu nu ești mândru de numele tău? Dacă nu, de ce nu ți-l schimbi? - destinul este imuabil, întotdeauna fatidic, imposibil de schimbat în litera lui, scrijelită încă de la naștere. - a roși este în română verb tranzitiv, intranzitiv, dar și reflexiv - se roșea - topica aceea bizară este apanajul celui ce scrie, nu trebuie respectată musai topica general acceptată - dezvirginarea poate fi voalată sub orice fel de metaforă în literatură, tu, ca un poet, pe care-l apreciez, ar trebui să știi asta - upgrade, cum ai zis tu, mi-a scăpat acel P în plus, ai dreptate! - reșaparea degetelor - pelicula aceea galbenă, accentuată, care se depune pe degetele fumătorilor inveterați, așa cum se depune o peliculă nouă pe calea de rulare a anvelopei la reșapare - măi, Adriane, prietene, aici chiar că m-ai făcut să râd! Păi nu știi, bre, că fofoloanca este de cele mai multe ori o gară, prin care trec mai multe trenuri în viața oricărei femei? Iar acceleratul nu este neapărat monstrul de oțel și fum, ci falusul, în accepțiunea durității sale, visată de orice femeie! Că la bătrânețe ajunge un marfar, un zgârci anemic, nu este prea greu de închipuit. Zău, Adriane, prea citești totul în cheia ce-ți convine!!! Am obosit, prietene, să încerc să-ți demonstrez că nu am vrut prin acest text - de altfel, un mic fragment dintr-o scriere mai lungă - să dovedesc că am veleități de mare scriitor. Un anume domn, Alex Ștefănescu, pe blogul său personal, scria vis-a-vis de un text al meu, intitulat Savastie, că "Emil Iliescu este un autor foarte bun". Eu îți respect opinia, dar vreau să te anunț că am trecut de mult de pubertate, că armăsarul meu, acceleratul, a trecut și el prin multe gări și că, în general, fiecare spunem lucrurilor pe nume, atunci când scriem, dar fiecare sub coaja metaforelor pe care imaginația sa de moment le pescuiește din marea de chihlimbar a cuvântului. Cu mulțumiri că ai avut răbdarea să parcurgi acest text, pe un site unde de mult proza nu mai are cititori. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = milică, | adrian pop [26.Jun.12 16:49] |
| (pot să te apelez așa?) nu te supăra frate. contează ce ți-a zis pop pă agonia dacă ștef (pot să vă zic așa domnu ștefănescu?) ți-a zis că ejti valabil? păi vezi? nu ți-ai pierdut prea mult timp c-un epatant? | |
| = Adrian, pentru mine... | Emil Iliescu [26.Jun.12 16:57] |
| Adrian, pentru mine contează fiecare comentariu de pe Agonia, nu numai cele laudative! Altfel, nu aș fi putut să scriu atâtea proze - unele bune, altele rele. Poți să-mi spui și Milică! Așa îmi spuneau cei dragi de acasă. Cu apelativul ăsta chiar că m-ai făcut fericit pentru câteva clipe! Îți mulțumesc și nu-mi lua în nume de rău afirmațiile. Când îmbătrânim, ni se pare că din postura de seniori putem avea întotdeauna dreptate. Și, crede-mă, de cele mai multe ori nu este așa... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Orice s-ar scrie | Sorin Coadă [29.Jun.12 21:54] |
| Orice s-ar scrie sub acest text, mi-a plăcut descrierea îmbătrânirii celor două personaje. Modul în care scrie autorul m-a ținut atent până la capăt. Chiar dacă subiectul nu dă prea multe sugestii asupra fragmentelor viitoare, textul are capacitatea de a trezi interesul și câștiga cititori. Felicitări! | |
| = Sorin, orice stare... | Emil Iliescu [30.Jun.12 10:22] |
| Sorin, orice stare de descompunere fizică - și, implicit, spirituală - la o anumită vârstă, capătă tenta unei drame existențiale. Poți suferi din dragoste și gelozie la orice vârstă! Matroana este, la urma urmei, femeie! Îți mulțumesc pentru trecere și semn! Cu prietenie, Emil Iliescu | |