| = comentariu | silviu dachin [10.Nov.12 14:52] |
| fain de tot, iarta-mi ardelenismul de care nu am de gand sa scap, fain, „pata de culoare” așezată peste „ficatul prăjit” care „nu îți dă aripi de înger” sunt sigur că va convinge stelele să îți ridice pălăria! zile bune, spor la viață! | |
| = re.comentariu | ștefan ciobanu [10.Nov.12 14:54] |
| silviu, te inseli, comentariu tau se inscrie in randul celor gen cand nimic nu ai a spune | |
| = părere | Silvia Goteanschii [10.Nov.12 18:53] |
| luate separat, bune imagini însă, alipite așa, par a fi smulse fiecare din alt tablou mi-a plăcut aici: ieri mi-am lovit degetul mic de la unul din picioare și mi-am adus aminte ... | |
| = serios | silviu dachin [10.Nov.12 19:48] |
| nu, nu, iacă, nici la offtopic nu a ajuns:) | |
| = mă sperie coincidența cărnii cu visele | cezara răducu [10.Nov.12 20:38] |
| am citit o stampa plina de sensuri. acum citesc invers. imi place! | |
| = Robinson și Ulysse | Ioan-Mircea Popovici [11.Nov.12 09:58] |
| rădăcinile cerului trec printre…rețin respirații tot mai adânc plugul metaforei “ca un ciob în nisip… sunt aici de foarte mult timp… valurile vin tot timpul dinspre copilărie… dacă am noroc vine o pasăre și mi se pune ștreașină la ochi soarele este cea mai frumoasă gură de pe cer … ficatul prăjit nu îți dă aripi de înger nu știam cât de mult ratam fericirea prin mâhnirea care mă acoperea ca o făină pentru că stelele nu-și scoteau pălăria în dreptul meu construiesc noaptea pluta și recunosc…ca un ciob în nisip…” de la mare pălăria și bucuria mea | |