| = ... | Leonard Ancuta [23.Jan.13 05:22] |
| inca o recenzie sculpata in lemn. dar așa cum le fac artiștii aia de vînd tot felul de obiecte artistice pe valea Prahovei. Înțeleg ca uneori prietenia conteaza, dar nici într-atît cat sa desconsideri poezia. Am citit doar exemplificarile, citatele și am realizat că uneori e mai bine sa te ferești de poezie. mai ales daca cineva ți-o vîra înadins la micul dejun, sau, cum mai degraba mi se arata aici, ca cadou. da, poezia e un dar, dar numai atunci cînd e poezie. cînd e orice altceva, fie ea si prietenie, nu e nici macar blestem. doar pierdere de timp. | |
| = optici | Constantin Enianu [24.Jan.13 08:21] |
| Rabinic, și tu ai dreptate, Leonard Ancuța; dar, „recenzorul” aici a respectat un principiu (poate mai puțin estetizant), împrumutat din zisa lui Walt Whitman: „Cine atinge o carte, atinge un om.” | |
| = . | Leonard Ancuta [24.Jan.13 12:25] |
| eu tocmai subliniam faptul ca reciproca nu e valabila. | |
| = . | nica mădălina [24.Jan.13 21:57] |
| o spun cu respect, tocmai ca si eu cred ca orice autor e un om, spun ca daca toata caretea e scrisa in felul ce rezulta din citate, atunci mai degraba as atinge direct omul, neintermediat de carte, pentru ca o carte trebuie sa se justifice si prin altceva decat prin faptul ca e scrisa de un om si aici intervine literatura... citatele de mai sus sunt teziste, facile la nivel de constructie si, ca sa evit riscul sa para ca nu las pareri constructive chit ca va parea ironic o sa spun ca cine atinge o carte atinge copaci omorati pentru asta deci cartea trebuie sa compenseze o moarte, macar atat de buna sa fie... | |