| = Rana intinsa in oameni | razvan rachieriu [21.Mar.13 13:20] |
| Mi-a plăcut imaginea mâinii băgate până la gât în rană pentru a scoate zâmbetele veștejite ale iubitei, pentru a pipăi mecanismele pline de unsoare ale durerii, pentru a pune șuruburi legând cartilagii, o rană devenită entitate și umblând pe străzi, ce ia ipostaza unei lumi bolnave și se întinde în oameni ca o calamitate. Nu știu cine a scris poezia, tu – cel care te vezi și ești văzut – sau celălalt care vorbește din interior. | |