| = * | Gabriel Nicolae Mihăilă [02.Apr.13 17:02] |
| Mi-am dorit să găsesc un poem bun azi și căutările mele au luat sfârșit la acest text. Îmi aduce aminte de esența cu care rămâneam după ce rătăceam pe câteva pagini scrise de Cioran, desigur nu fac comparație, textul are trademark Leonard Ancuta. De asemenea îmi aduc aminte de un vers "cel mai diferit nu cel mai bun", nu sunt în postura de a spune daca ești cel mai bun dar cu siguranță ești cel mai diferit și pentru mine asta înseamnă printre cei mai buni. Am citit prin diverse comentarii că imaginile pe care le oferi sunt prea mult pentru diverse persoane, mă gândesc că sunt conservatoare, rigide...atunci când am scăpat de rigiditate am făcut un pas înainte, ei bine...ești printre persoanele de la care am învățat acest lucru. Ce este dur...este dur, în text faci digerabil întunericul, durerea devine vindecătoare și omul...capătă calitatea de a fi om. | |
| = Gabriel | Leonard Ancuta [03.Apr.13 19:10] |
| ma bucur ca esti printre aceia care ma apreciaza si ma considera diferit. sper ca eforturile mele sa fie nu neaparat exemple pentru membrii mai putin experimentati ai site-ului dar macar dovada ca poezia foloseste si altfel de imagini sau limbaj, ca resusrsele poetice nu se limiteaza doar la cateva tipologii si forme. multumesc. | |
| = . | George Pașa [07.Apr.13 19:02] |
| Față de volumul "Cântece pentru Jusa", unde se văd, pe alocuri, semne ale retorismului, văd că aici se marșează cam pe aceleași stări. În pofida formei oarecum moderne a discursului și a impresiei că nu se mai zărește nicio lumină interioară, totuși textul amintește, fără a exagera, de "Ecleziastul" biblic. Am observat, desigur, că, de vreo câțiva ani, folosești frazele lungi, care sunt narative și concomitent muzicale, prin sonoritățile conferite de un "jazz-band al frazelor", tehnică nu prea nouă (au utilizat-o și suprarealiștii francezi), dar încă, aș zice, actuală, mai ales că am văzut-o și la alți poeți ai generației tale. P. s. Volumul "Cântece pentru Jusa" mi se pare, cu unele mici excepții, unul reușit. | |
| = george | Leonard Ancuta [08.Apr.13 16:32] |
| ma bucur ca ti-a placut cartea, chiar si cu mici exceptii. in ce priveste noile tehnici pe care le experimentezi, da, au radacini mai vechi, dar asa cum ai remarcat le folosesc si altii, cumva imbunatatit. e un fel de mix, pana la urma, intre surrealismul francez, a la vian, beat-ul american și modernismul britanic din ultimii 30-40 de ani. se practica fie discursul prelung, mai mult sau mai putin prozaic, fie textele scurte, de esenta, cu imagini puternice. se remarca de asemenea amestecul stiintelor, se uziteaza termeni specifici, se rezuma teorii stiintifice, se inoculeaza noi idei filosofice, etc. cam asta e cumva contributia mea in ultima perioada, aceea de a pune la curent poezia romaneasca cu avangarda occidentala - o avangarda mult mai retinuta si mai putin virulenta decat cea de acum un secol, dar pana la urma toata lumea cauta noi forme de expresie si dorinta asta pe o maniera avangardista lucreaza. am spus astea fiindca eu unul imi dau silinta sa ma reinventez, sa ma schimb. ca tot am fost acuzat in subsolul unui text ca nu fac nimic in ce ma priveste. ba chiar fac si se poate vedea net diferenta intre ce scriu acum si ce scriam acum doi ani si jumatate. multumesc de semn. | |