| + da | Carmen Macelaru [16.Nov.13 04:57] |
| Mi-a plăcut, un poem de idee care nu se pierde în ornamentele figurilor de stil, pe alocuri puteai să rupi puțin coerența, ai mers pe logică până la final. Expresia "Pictogramele oseminteleor" a ieșit din tipar, în sensul estetic. Ideea de la care ai plecat învins/ învingător, toți la comun, toți în groapa comună, dovedește că dincolo de orice sens destinul ar putea fi scris undeva în sânge/oase fără să ne dăm seama la timp. Și dacă ne-am da seama, la ce bun?! Interesantă analogia: semnele înfrângerilor și victoriilor noastre - inelele truchiurilor! E de studiat! Ghicitul în oase nu e nou, dar cu siguranță nu acest aspect ai vrut să subliniezi. | |
| + iată cum | Ottilia Ardeleanu [16.Nov.13 07:55] |
| destinul uman există în trup sub formă de inele precum cercurile pe trunchiurile arborilor! în plus, numărul lor, acea cifră a destinului conduce la o întreagă simbolistică. semnele evoluției nu lipsesc. vor fi alții care (poate) vor descoperi ce semnificații au aceste inele de destin, oricine am fi noi, cei din istoria, cei din groapa comună. poate că vom avea pacea (odihna) la care încă mai sperăm. un poem reușit, de-adevăratelea. o pagină care merită citită! | |
| = * | Paul Gabriel Sandu [16.Nov.13 11:02] |
| @ Carmen si Ottilia Va multumesc amandurora pentru lectura si pentru semnul lasat (si Ottiliei pentru incapatanarea cu care se tine de mine sa scriu :). Asa este, e un poem al unei singure si foarte greu de suportat idei: aceea ca vietile noastre nu au sens, ca victoriile nu valoreaza mai mult decat infrangerile, ca suntem copii ai haosului. Iar de la acest (non)destin nu ne putem salva noi insine. Nu putem decat spera ca cineva o sa spuna despre noi o poveste si o sa dea vietii noastre sens. | |
| = . | Raul Coldea [16.Nov.13 14:20] |
| un poem frumos, cu adevarat frumos. spune atat de simplu niste lucruri...cred ca e destul de greu de gasit un nume pentru starea asta pe care o prezinti aici si cu atat mai mult sa o descrii. si tu ai facut-o minuant aici... nu mai e nimic de văzut de salvat s-au uzat stindardele s-au tocit chemările la luptă am pierdut am învins nimeni nu mai știe tot ce contează pentru noi acum e să ajungem undeva și să ne așezăm jos să ne întindem să dormim să murim măcar cinci minute să fim un pic singuri să ne dezbrăcăm hainele să ne privim trupurile și să râdem de ele să le scuturăm de praf și să râdem de rănile lor să le disprețuim... mi se par excelente versurile astea. salut! raul | |
| = * | Paul Gabriel Sandu [16.Nov.13 21:53] |
| Multumesc, Raul, pentru aprecieri! Ma bucur ca ti-a placut poemul | |
| = domino | Simion Cozmescu [16.Nov.13 23:23] |
| În naivitatea și suspiciunea mea distructivă, după titlu am crezut că e vorba de meciul de fotbal, nu mai contează care :) . Dar mi-a fost pus în fața ochilor unul din cele mai bune texte pe care le-am citit în ultimul lung timp. Parcă aș fi urmărit finalul unui film istoric, și comentariul ce-l însoțea. Vorbele curg din vorbe și efectul dominoului este răvășitor, felicitări! | |
| = * | Paul Gabriel Sandu [21.Nov.13 22:28] |
| Multumesc, Simion! Ma bucur ca n-ai fost dezamagit de titlu :) | |
| = . | octav luca simota [24.Nov.13 07:02] |
| sunt întrutotul de acord cu ante-comentatorii mei o poema extraordinara asa cum spune carmen: nu se pierde in ornamentele figurilor de stil “pictogramele osemintelor” fiind într-adevar (și după umila mea părere) complet ieșit din tiparele -antropologice -istorice -metafizice -filosofice – o simpla enumerare - față de valențele, față de potențialul acestei figuri de stil estetic nu mai vorbim; spunea cineva (nu mai știu cine) “estetica bună justifica etica proastă” cat despre ghicitul destinului în oase, intr-adevăr este de studiat de studiat profund o poemă scrisă într-un stil războinic hotarît într-un stil pur pașoptist, iar cum argumenteaza ottilia “o pagina care merită citită”, “un poem reușit, de-adevăratelea” și așa mai departe este formidabil ca și argumentare îmi place si argumentarea (pe care și eu o sustin cu tarie) cum că: “destinul uman există în trup sub formă de inele precum cercurile pe trunchiurile arborilor! în plus, numărul lor, acea cifră a destinului conduce la o întreagă simbolistică” mai ales: “acea cifră a destinului conduce la o întreagă simbolistică” și cum leagă magistral ottilia simbolistica de evoluție într-adevar întreaga noastră evoluție este o simbolistică vie – la simbolistică se gândea darwin când a scris “originea speciilor” vreau să închid umilul meu comentariu cu încă câteva aprecieri personale: “s-au uzat stindardele s-au tocit chemările la luptă” “buza gropii comune a istoriei în care zac de-a valma oasele criminalilor alături de oasele celor uciși de ei” “să râdem de rănile lor să le disprețuim” “să ne dezbrăcăm hainele să ne privim trupurile” “să ne întindem să dormim să murim măcar cinci minute” felicitari! unul dintre cele mai bune poeme citite de mine în ultima vreme | |
| = raspuns | Paul Gabriel Sandu [28.Nov.13 09:42] |
| Multumesc mult, Octav, pentru lectura si pentru aprecierile tale. Asa este, ai dreptate sa spui ca este scrisa intr-un stil pasoptist, intr-un stil revolutionar. As incepe o revolutie chiar astazi... | |