| + ecoul din fotografii | Vasile Munteanu [31.Jan.14 07:09] |
în primul rând, apreciez curajul de a (mai) aborda o astfel de temă; desigur, dacă ar fi fost vorba numai despre curaj, nu era nimic de apreciat; mai e "firescul" începutului; absența patetismului exagerat, a afectării care se transformă în ridicol; și acest portret indirect; și finalul. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = Emotionant | razvan rachieriu [31.Jan.14 10:54] |
| Mama a ieșit din poză și ți s-a așezat în suflet, în care s-a prelins o lacrimă imensă ca dimensiunea suferinței și adâncă ca abisul durerii. O tristețe concentrată zguduie din temelii structura ființială și scormone adânc corpul născut de mamă și lăsat să plutească în derivă, căci amintirea ei cască un gol imens prin care aluneci, fără punct de sprijin. O poezie emoționantă! | |
| = raspuns | Adam Rares-Andrei [31.Jan.14 18:02] |
| onorat sa primesc aprecieri din partea voastra. Vasile, nu mai e nevoie sa spun, faptul ca ai scris ceva despre un poem de-al meu, ma multumeste fata de text. Razvan, emotia da, a fost puternica, ma bucur ca ai lecturat din nou. | |