| = "de-am fi cu adevărat..." | Ioan Postolache-Doljești [12.Apr.14 23:12] |
| începând din clipa aceasta și derapajele ți le-nțeleg și le iert ești primul și singurul dintre poeții de azi ce n-au un dumnezeu care recunoaște și strigă "fiecare scriitor e un pește" și-i bine mâine-s Floriile și-ncepe săptămâna patimilor tâlharul din dreapta l-a recunoscut pe HRISTOS CUVÂNTUL și garanție-a primit că fi-va în rai până la urmă cuvintele-s simple trăiri ale clipei și-atât dar noi le sechestrăm le obligăm să se prostituieze în înțelesuri de noi sensuri să aibe câți din cei ce sunt peștii cuvintelor le aud scâncetul lor de durere... cu plecăciune, Ioan. | |
| = iertarea înalță inima iertătorului și lungește viața celui iertat | Vasile Munteanu [12.Apr.14 23:27] |
spuneți (convins): "ești primul și singurul dintre poeții de azi/ ce n-au un dumnezeu"; în general, deși nu am avut un astfel de model (dimpotrivă), am căutat să nu devin "un om fără nici un dumnezeu"; prin urmare, sunt surprins că ați rămas cu această impresie, că nu aș avea unul; recunosc, nu are aceeași "formă" cu D/dumnezeul majorității - probabil că "după chipul și asemănarea" mea, însă, dacă îl veți căuta în cuvintele mele, cel puțin în unele dintre ele, îl veți găsi cu siguranță; când nu, ar fi greșit să mă credeți în așa măsură de smintit, încât să gândesc despre mine că, dacă există, l-aș putea nega; negarea de sine e mult mai la îndemână și singura negare eficace; probabil așa a și încolțit ideea că acela care (mai ales) prin poezie nu devine "pescar de oameni", sfârșește prin a fi "peștele" propriilor cuvinte. mulțumesc pentru lectură și semnul despre. | |