| = nu m-aș fi oprit, dar, | Gabriel Tudorie [29.Oct.14 11:39] |
| ați postat acum cateva ore, cel mult, o poezie (și folosesc acest termen cu biata-mi inimă-ndoită) în care afirmați: Poezia, artă-semn, Nu se scrie la-ntâmplare. Acum, mă întreb, de ce ați face, chiar și în felul acesta pueril, o astfel de afirmație când tot ceea ce scrieți e sau pare (eu spun că e dar nu intru acum în această discuție) absolut la întâmplare. Adică, înțeleg, asemeni tuturor simțiți și dumneavoastră o nevoie de a exprima ceea ce vi se pare că ar fi de exprimat dar, limita, domnul meu, unde este limita? | |
| = Mul]umiri D-lui Tudorie pentru bunavointa de a se apleca asupra textului meu | florin Vasilescu [20.May.17 17:09] |
| Domnule Tudorie, Iertați- mǎ cǎ v-am oripilat vederea cu un text atȃt de pueril. Totuși mǎ bucur cǎ v-am reținut atenția, fie și cun un text slab. Dv., un domn atȃt de cultivat ȋn materie ar trebui sǎ știți cǎ. dacǎ omul și-ar cunoaște limitele, ar urma sfatul, atȃt de des dat, al lui Cioran. Vǎ urez cele bune și sǎ aveți parte de ființe care-ș cunosc limitele, | |