| = Poetul nu-si mai apartine | razvan rachieriu [24.Nov.14 09:24] |
| Poetul nu-și mai aparține, când își pune sufletul în cuvinte așternute pe hârtie, el aparține poeziei, și destinul lui e un ghem strălucitor desfășurat în cuvinte, care recreează poetul prin spiritul poetic, distinct de spiritul speculativ, care modelează realitatea. La intersecția dintre poet și poezie se prefigurează Dumnezeu, care umple hiatusurile cu substanță divină, iar spațiul vid dintre gânduri le umple cu eoni. | |
| = multumiri | Mara Voinaș [25.Nov.14 05:30] |
| Răzvan Rachieriu, mulțumesc pentru cheltuiala de timp și cuvinte!... (nu știu de ce îți scrii numele cu litere mici. o fi viața de azi atât de repede încât nu mai ținem cont, dar fiecare individ își trăiește porția sa de timp, venim cu numele nostru... suntem unici, merităm ) | |