| = * | Paul Gabriel Sandu [11.Mar.15 12:52] |
| E bun textul. Suna bine si are vina. As scoate insa versul "ca toti barbatii", din prima parte. Nu numai ca e superfluu, dar propozitia subordonata nu e acordata cum trebuie cu principala... | |
| + * | Paul Gabriel Sandu [11.Mar.15 12:58] |
| Si acum, daca tot am inceput cu sugestiile, o sa te rog sa-mi permiti sa mai aduc cateva completari. Primavara cu Elis suna bine chiar daca foarte traklian, dar as mai scoate din comparatii, din ca-uri, caci sint prea multe: de ce nu "intra in mine" in loc de "intra in mine ca intr-o arca" de exemplu, "ca laptele dintr-un unger..." e iarasi un vers pe care l-as scoate cu totul. Vocea isi pierde forta daca face atatea bucle. Apoi, artificiul din final, de care te folosesti ca sa treci de la lumina zilei la bunica fara sa urmezi alt fir decat cel al comparatiei, ar trebui evitat. E un artificiu relativ ieftin. Sint, desigur, numai niste pareri, niste sfaturi de care poti sa nu sa tii seama... cele bune, | |
| + înnăscut & dobândit vs iluzia realității | Vasile Munteanu [12.Mar.15 08:50] |
cel mai mult îmi place sentimentul implicit că viața e o călătorie (cu un mijloc de transport - simbol al trupului, desigur), în care "neschimbatul" este subiectul care oscilează între diferite tipuri de prezent: prezentul care a trecut vs prezentul care (nu) devine; lumea există pentru a ne defini, pentru a desluși nouă înșine înțelegerea lui a fi - un a fi lipsit de alternative, în care interiorizarea, în loc de a fi o evadare, este pur și simplu o înșelătorie, un expedient al banalului, construit aproape în întregime din fragmente (este motivul pentru care, personal, așa aș fi numit textul, Fragmente) - personale și impersonale; poate lumea fi cunoscută astfel? nu cred că autorul și-a propus să răspundă la o astfel de întrebare; dar ironia inserată elegant îmi pare a oferi această posibilitate, fiind (dpdv estetic) o formă de transcendere a realității fie mizeră, fie iluzorie. | |
| = re | emilian valeriu pal [12.Mar.15 12:58] |
| Multumesc frumos de sugestii si aprecieri. Poate, cu timpul, fragmentele astea isi vor gasi locul intr-un intreg. | |
| = emigranții iluziilor | taia preda guiggiani [14.Mar.15 07:19] |
| Incântată de a fi citi! Nu condivid criticile, mai cu seamă pentru simplul fapt ca narațiunea poetică se scurge exact ca o conversație intre prieteni cu tot cu repetiții! Când aflăm ca nu tot ce zboară se mănâncă, continuăm a ne minuna și tocmai asta este puterea ursului: a fi el însuși! Mă bucur si te felicit pentru stele, sper să însemne cu adevarat ceva! În orice caz, rămân medalii virtuale pe merit. | |