| + :) | Alexandra Negru [17.Mar.15 22:00] |
| Proaspăt, jucăuș și îndrăzneț. Mi-a plăcut textul în special pentru dezinvoltură și pentru că ai abordat un alt unghi, un alt registru. E bine, cititorul trebuie mereu surprins pentru a-i putea păstra atenția. Pentru toate astea, de la mine, să fie lumină :) | |
| + Iubirea si copacul vietii | Cristina Rusu [18.Mar.15 09:24] |
| Ottilia draga, un poem care este adresat direct, ca o declaratie, acelui tu care poate implini inima cu cele mai potrivite cuvinte. Mi-a placut ca te-ai adresat direct, fata in fata, suflet pe suflet. Este un poem indraznet, asa cum scrie si Al mai sus. Un curaj plin de pasiune! Cu prietenie, bia | |
| = Acel ceva care ne poate umbla pe piele | razvan rachieriu [18.Mar.15 10:07] |
| Acel ceva care ne umblă pe piele, poate fi lumina, însă ea se simte bine în spirit și în privire și se dăruiește în mod egal tuturor, poate fi iubirea, însă ea vrea să fuzioneze cu locul vulcanic de pe harta trupului tău, care se află în craterul săpat în sentimente eruptive, ar putea fi cuvintele ce zgârâie pojghița depusă peste realitate, fiind de sine stătătoare și își donează substanța lor lingvistică pentru a salva vieți. Acel ceva care intră în suflet, poate fi cineva care să te sece cu buzele, cineva care să te cutreiere de la un capăt la altul al sufletului, însă unii nu se deschid influențelor. | |
| = :) Alexandra, Cristina, Răzvan, | Ottilia Ardeleanu [19.Mar.15 18:17] |
| vă mulțumesc! | |