| = Frumusetea iremediabila sfideaza alteritatea | razvan rachieriu [19.May.15 09:42] |
| Frumusețea iremediabilă sfidează alteritatea și caducitatea, bunul-simț se retrage din fața ei, așa cum ființa nemaculată de negativ se retrage din mijlocul infernal al tuturor lucrurilor, din sălbăticia vieții, care nu vrea să fie îmblânzită de conducători, și care sapă pentru a scoate la suprafață uriașa nebunie. În loc să înjuri, mai bine să persiflezi, căci înjurătura te coboară la același nivel sau mai jos de persoana față de care ai resentimente. | |
| = ... | Petru Teodor [20.May.15 01:52] |
| poezia asta este de-a dreptul... și asta spune tot. are un ton sorescian, îmi pare. finalul este (cel mai) copios, după întreaga degringoladă de-a dreptul halucinantă. cu zâmbet, (pt) | |
| = Involuntar | Negru Vladimir [26.May.15 19:59] |
| Ce reconfortant pare haosul uneori, chiar daca orice am face e doar un drum spre un alt cosmos... imi pare ca tot spilul sta in pielea femeii pe care aproape ca o poti auzi, animata sub pietre si titlul textului. | |