= Amnezia are o pozitie ingrata in memorie | razvan rachieriu [29.May.15 08:51] |
Uiți să nu uiți, amnezia are o poziție ingrată în memorie, precum frunzele se poziționează față de copac, precum lacrima se poziționează față de ochi și este uneori mai dureroasă decât trauma provocată de o bâtă, precum alcoolul se poziționează față de pahar și paharul față de gură. Ai închis ermetic tristețea provocată de fricțiunile dintre tată și mamă într-o sticlă, pe care ai aruncat-o în mare. | |
= re | Vasile Pin [29.May.15 10:36] |
multumesc redactiei pentru recomandare! Dle Rachieru, multumesc de trecere si comentariu. | |
+ și alții | Simion Cozmescu [30.May.15 01:29] |
cutremurător versul ,,într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine".. Poemul în sine e ceva răvășitor, expus rece, cu simplitate ce înfioară...Finalul e cam tranșant, și alții cred că văd :) Lumină dau, adică pun un plus. | |
= și eu | Vasile Pin [30.May.15 10:17] |
mulțumesc dle Cozmescu. In special pentru întelegerea simplității unei dureri. Si pentru lumină | |
+ O hiperbolă | Liviu-Ioan Muresan [30.May.15 15:03] |
pe care o găsesc în versul fundamental "într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine", și asta doar ca exagerare poetică, însă poeticul continuă fără a se dilua. Din contră, "șenila unui punct" e o găselniță potrivită și cu mare impact. Merita recomandat, pentru că e cu adevărat un poem reușit. Și am văzut asta. | |
= șenila | Vasile Pin [30.May.15 22:11] |
semnului dvs dle LIM e un lucru deosebit pentru mine. mulțumesc! | |
= atingeri | Laura Aprodu [02.Jun.15 15:02] |
tot versul ... într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine m-a impresionat și pe mine. dar, pentru că mie nu îmi place să fac o critică prea doctă cînd vine vorba de poezii, voi spune doar că în artă totul se rezumă la atingerea pe care o lasă în receptor actul artistic, iar versul ăsta a atins ceva în mine. în rest, nu ar fi rău să corectați "dechideau" cu deschideau. | |
= Laura Aprodu | Vasile Pin [02.Jun.15 15:52] |
multumesc pentru trecere. si pentru corectie | |