| = părere | Liviu Nanu [01.Jul.15 14:43] |
| Cine are răbdare și citește textul pînă la capăt (din păcate observ în ultima vreme și nu doar aici, pe agonia, o grabă în lecturare) descoperă momente de lirism autentic, e drept, ascunse cu talent printre răbufniri și frustrări din viața de zi cu zi, să le spunem, oarecum gazetărești. Dar realitatea ne inundă, nu putem face abstracție de ea și dacă toate supărările le-am putea converti liric ar fi o imensă poezie în jurul nostru. Am apreciat tot textul dar mi-au plăcut în special câteva pasaje pe care aș dori, cu permisiunea autorului, să le scot în evidență. "ne luăm la întrecere ne jucăm de-a cine clipește primul îi spun rîzînd doamne nu te pune cu disperarea celui învins oricît i-ai da el tot mai are tupeul să-ți ceară" "noi ne-am domesticit într-atît în preajma lui dumnezeu că nu mai suntem în stare să ne alegem singuri luptele" "cred doar că există un moment nesfîrșit de tandrețe în care trecem cu mîna prin părul celor ce nu mai sunt ca și cum am decoji grîul" și desigur nota de autoironie care face deliciul lecturii cu scuze pentru deranj, anton | |
| = părere 1. :) | Irina Lazar [01.Jul.15 14:58] |
| Dar nu înțeleg faza cu deranjul a antecesorului meu. :) Poemul ăsta seamana cu o frescă, are un soi de cuprindere a unei realități exterioare care cumva duce către o lume internă, revoltată, plină de întrebări. Finalul tandru îmi place foarte mult. E o mărturisire plauzibilă. Un filon religios pulsează prin tot textul, dându-i această credibilitate. Referința la lucrurile "sfinte". | |
| + asa da | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Desi par versuri de revolta precum"am imbracat pe aia de semanau cu tine","I-am imbatat pe cei insetati cu titlu de proprietate pe cruce" si altfel de "iesiri" remarcabile, poemul e unul aproape religios( de coexistenta cu dumnezeu-scriu si eu cu litera mica). Razbate din el un sentiment coplesitor de tandrete. Imi cer si eu scuze pt deranj dar nu inainte de a aprinde o stea pt acel "moment nesfarsit de tandrete". ganduri bune, victor | |
| = re | emilian valeriu pal [02.Jul.15 09:24] |
| Liviu, Irina, Victor, multumesc de lectura, stiu cit e de solicitant sa parcurgi un astfel de text pina la capat. Dar prefer sa spun tot ce am de spus decit sa arunc doua metafoare mai goale ca o curva intr-o parcare de tiristi, chiar daca ma poticnesc pe alocuri. De aia si incadrez textele mele de multa vreme la personale, pentru ca e mai mult un jurnal liric in care, din cind in cind, se mai gaseste si poezie. | |
| = Emilian | Irina Lazar [02.Jul.15 09:38] |
| Si eu obisnuiesc sa scriu poezii scurte :)) Sper ca nu e vorba si de mine. Stii cum e, persoanele de fata se exclud. Acum, ca sa revin si sa fiu serioasa, fiecare are stilul sau. Nu e deloc solicitant sa citesti un text bun, daca are de spus ceva. Chiar si un text scurt te poate plictisi de la primul vers. | |