| = O poezie de anvergura | razvan rachieriu [05.Feb.16 08:48] |
| “Nu ai mers niciodată pe drumul drept”, ai “șerpuit” printre obstacole, lăsând în urmă dâre de zig-zag, înfruntai “gerul” “dezbrăcat” de poezii până la esențe zgribulite, “câinii” lumii îți “sfârtecau zarea” până nu rămânea din ea decât un cer împuținat și înfrânt, “în oglinzi mincinoase” vedeai “timpul” infiltrat în “ochi”, iar irealul își lansa în “aerul” ce “latră” în sunetele furtunii, “un bocet dement, un suspin” scurmând “până la os”. O poezie de anvergură, un poet subtil, o lumină lirică specifică, ce merită aprecieri la superlativ. | |