| = chiar dacă scârțâie, ușile sunt necesare... | eugen pohontu [23.Jul.16 13:13] |
| o apoteoză a ușilor :) tizul meu nu se dezminte în a dezvolta un poem subtil în jurul oricărui cuvânt sau stare oarecare, sau a-i găsi valențe speciale acolo unde nu te aștepți cu măiestrie condus demersul, metaforă fină și abundentă... ”ușa” zeificată prin acordarea tuturor valențelor imaginabile... doar ușile sublunare sunt mai pregnante :) | |
| = există și continuare | Bot Eugen Iulian [23.Jul.16 16:12] |
| Tizule, mulțumesc pentru lectură și pentru răbdarea de care ai dat dovadă. Textul l-am scris ieri, însă l-am purtat în mine o perioadă mai lungă de timp. Recitindu-l astăzi cu mintea reîmprospătată, mi-am dat seama că este unul perfect imperfect și că, inevitabil, o să mai revin asupra lui după ceva timp. Textul de față nu reprezintă decât o mică parte dintr-un proiect mai mare (posibil grupaj alcătuit din minimum 10 texte pe aceeași temă a ușilor). Mai am în pregătire și alte grupaje la fel de ample pe tema „umbrei”, „vămilor”, „urmelor” etc. Lucruri de care ne ciocnim în cotidian dar cărora le acordăm rareori atenție, timp, sau importanță până în momentul în care le sosește și lor timpul să ajungă pe masa de disecție a scriitorului. Eugen 16:12 | |