| = ”O moarte sobră ca o cheie franceză” | George Pașa [12.Jun.17 21:41] |
| Cred că autorul este printre cei puțini de la noi căruia îi reușește așa de bine colajul. Dacă în urmă cu mai mulți ani trimiterile (citatele) și interpretările aveau o pondere mai mare, acum sunt inserate mult mai multe idei personale. Este, de asemenea, de admirat cum reușește autorul să ordoneze așa de bine haosul de semne. Masca tragedianului și cea a comicului aș zice că sunt aici totuna, fiindcă orice față are și revers. Pe mine nu m-a deprimat niciodată Cioran, fiindcă vedeam, și în cele mai negre gânduri ale sale, seninul ce-l străjuia din umbră. La fel se întâmplă și când vă citesc aceste personale. Nici nu ai ce spune prea mult despre aceste texte, doar să faci un „joc secund mai pur” sau mai impur. Să fii de acord cu unele idei și să spui altceva aproape de acestea sau să nu fii de acord și să-ți dea ghes limbarița, încât să spui cu totul altceva. E absurd textul acesta, dar câtă ordine în absurdul său. Este cum ar fi să te lovești de propriul sine, iar acesta să-ți răspundă simplu: știam. Și tu să te întrebi ce știa, iar pentru aceasta ar urma un șir de căutări, amânări, dezertări, contraziceri etc. Că Sinele ăsta este așa ca un nor sau ca o plută spre necunoscut. Și, sigur, cititotul (da, cititotul) va zice: „Lasă-l, săracul, că e dus cu pluta!” Finalul de aici vine ca o trezire. | |
| = mulțumesc | serban georgescu [13.Jun.17 09:31] |
| O, (domnule) Pașa, cât de darnic sunteți! :) Acum, fără glumă, apreciez foarte mult felul cum percepeți aceste însemnări despre asta e vorba: să-ți dea ghes limbarița, încât să spui cu totul altceva visez să scriu o cărcitică așa, un haos ordonat sumbru și senin, cum e și viața a mea cel puțin :)) care să dezlege limbile cititorului ... :) pardon, cititotului iar asemănarea cu Cioran mă onorează mulțumesc din suflet | |