| + Lui Pașadia îi place poezia | George Pașa [10.Sep.17 10:52] |
| Iată că poezia se poate împaca foarte bine cu realul și cu mitul. Există aici o „încercare a Labirintului” personalizată, cum de altfel mitologia generală se împletește cu una personală. Mă bucură, de această dată, că s-a revenit la versuri unde muzica (și exteriorizată, și interiorizată) se îmbină cu simbolistica și emoția poetică. Dincolo de recurența unor motive poetice specifice stilului auctorial (adecvate aici), cel mai mult îmi place faptul că eul poetic este o natură dilematică, legând prin fire nevăzute amintirea de regăsire, gândul de emoție, matematica de poezie. Totul pe aceeași Plajă cu Suflet. Cred că în versul al doilea s-ar putea spune: „până ce gândul”, spre evitarea dizarmoniei. | |
| = În acord funcțional (vine un val) | Ioan-Mircea Popovici [10.Sep.17 11:13] |
| Așa-i cum spui. "Până ce gândul" este mai armonic decât "până când gândul". Numai că-n ale mele strune, spatiul poetic armonizează-n Tymp, evitând raportarea la "situație". Îți aduci aminte vechea noastră urare: Mulțumiri, sănătate, bucurie și o mie de iubiri. În acord funcțional, "Lui Pașadia îi place poezia"... Vine un val, se sparge de mal, stropii sărați umezesc buzele marinarului... Vorba aceea: toate se leagă... | |
| = O carte în care s-au inserat pauze lungi | razvan rachieriu [11.Sep.17 10:37] |
| O ’’carte’’ în care s-au inserat ’’pauze lungi’’, în care personajele nu se mișcă și nu acționează, în care stagnarea aduce vetustul în pagini prozaice, nu are cum să atragă valoarea, nici comercialul. Când te ’’gândești’’ și apoi te ’’răzgândești’’, confuzia face să ’’pierzi definitiv’’ o oportunitate în care se afla avantajul. | |
| = Ce figură ești! (De-te să vezi) | Ioan-Mircea Popovici [10.Dec.18 14:27] |
din casa de pe plajă lumea trezită în vraja unui norișor de aburi de cafea câteva acorduri de chitară câteva titluri de carte discuțiile noastre - Unde-și ține grădinarul, sapa, grapa și amnarul. - Foarte bine. E chiar mai bine decât în realitate. - Nu? Ce figură ești! - Ai cu cine. Ai cu ce. Ai unde. - Vorba aceea: "În orice furtună se ascunde un diavol". - Ți-a plăcut ție asta. - Ãsta-i adevărul. Dar de asta ce spui: "ia-i cum sunt și fă-i să creadă că-s cocoșul din ogradă și de dai de o găină dă-i cuibarul din grădină" - De fiecare dată, ți-am dat o mie de repere. - Și eu ne-am făcut case cu ele. - Unde? - Pe plajă... - Geamănul lui Caruțiu mai e în fereastra din galerie? - De-te să vezi. | |