| = tot ce-i definitiv | Ioan Postolache-Doljești [19.Jan.18 07:52] |
| se vrea a fi perfect zic unii te crezi poet și-ți șlefuiești cuvântul în amăgirea vană că vei fi celebru nemulțumit mereu Sisif îți iei în cârcă bolovanul și între timp îți trece clipa ziua anul viața eu am să-ți spun că totul e definitiv că poezia e și ea captivă-n coaja unui timp trăit și că poetu-i pasăre și cuib când scrii de fapt depui un ou în cuibul tău momentu-i fast și unic cu fiecare ou trăiești miracolul creației câte-or fi linpezi n-ai de unde-a ști cloceștele nu le ciocni nu le răci și speră că-ntr-o zi vor sparge puii coaja și leiți cu tine vor cunoaște zborul minune-n ochii care-i vor privi... pe-aici nu plouă rece curat poleiul de ieri m-a dat de pământ azi zăpada-i mai sus de genunchi și ghipsul mi-atârnă în fașă de gât hei și mi-am zis citind eu versul tău fii bucuros că ți s-a dat cu stânga să bați în taste în ritmul inimii să mai depui un ou... cu scuze pentru vorbă lungă și mulțumiri pentru prilej, Ioan. | |
| = ce scuze | Dorina Șișu [19.Jan.18 16:11] |
| drag prieten! e o bucurie mare să vezi cuvânt ce naște poezia din ale tale umbre ascunse printre versuri citesc ce-ai scris și sufletul se bucură când de acasă poveștile vin căci am uitat de ploi și de zăpezi de praf și de călduri topite-n veri de gustul cireșilor de mai chiar și de must de datini și de cer un gust pe care-l port în amintiri și care trist se sparge dincolo de granițe | |