| = amintirile | Ioan Postolache-Doljești [04.Jul.18 11:38] |
| am vrea să fie fuiorul din furca ținută în brâu cu lână de aur,cu inima fus să-l toarcem pentru jârghiuțe ca la războiul visării pânză să facem pentru cămașa diafană a fericirii, dar, la naiba,meliță-i viața și ragilă. fuioru-i de buci și inima-l toarce în fir noduros și plin de pospaie. cum să te simți fericit în cămașa aspră, oribilă și greoaie? și zicem, da, ai dreptate, mâine voi face asta și asta dar mâinele făcându-se azi facem alta și alta pentru că viața e grămada aia de nisip a clipelor care, se zice, ascunde pepite. amintirile-s sita ce lasă în și pe noi doar nisipul să curgă vederii să lase pepitele de care n-am avut parte... la fiordul din Vejle, stând pe nisip priveam întinsul de ape. era liniștit. copii,tineri, bătrâni,se bălăceau împreună cu famifii de rațe sălbatice. un pescăruș fâlfâia pentru un scurt timp pe loc apoi cu ciocul din apa dintre trupuri lua o hamsie. era o după-masă cu soare și fiordul părea viața mea de acum la-nserare. nu mai sunt valuri năbădăioase cu cașaloți și rechini ci cu peștișori mărunți,garizi și plante slinoase ținând ascunși ace și căluții de mare. da, viața e-o apă în care te scalzi dar nu-i potopul de valuri ci picătuile clipelor.ce-i clipa? o sferă cu n uși în care intri și tu n-ai timp să alegi și pe cea mai aproape-o deschizi și fugi în o alta mereu și mereu. viața-i o goană nebună.într-un târziu,sau mereu, ne-ntrebăm dacă ușa pe care-am deschis-o a fost și cea bună și culmea, mai totdeauna spunem că nu... în câteva cuvinte puteam să îți spun că aceste gânduri și altele ca și poeziile tale exprim adevăruri universal valabile și că sufletul de adevărat poet e la vedere, se simte plenar dar, ca pescărușul acela din Vejle îmi flutur aripile de cuvinte,în preajma ta simțindu-mă ferit de pericolul penibilului și-ți mulțumesc că m-ai lăsat să mă infrupt c-o hamsie de suflet... cu iertăciuni pentru polologhia mea de doi bani,Ioan. | |
| = „polologhia mea de doi bani” | Dorina Șișu [04.Jul.18 15:59] |
| face toți banii. acută nevoie de explicațiune: vorbesc nu numai de acest jurnal, ci și de poezii; întotdeauna am pus în față cuvântul „general” valabil. nu părerea mea contează (poate doar vreo 10 %), nu starea mea și nici sfatul n-au stat la baza scrierilor. pentru că știu: contează ceea ce simte cititorul, definește ceea ce vrea să audă, semnalizează=i fericirile, așteptările, tristețile, identifică în scrierile tale toate tipurile de cititor... remarc și felicit interacțunile, dialogurile la scrieri care au ceva de transmis. da, nu sunt adepta euforismelor, calmantelor, așezărilor cuminți din poezie sau proză. din jurnal, nici atât. pentru că dacă ai ceva de zis, zi-o direct, curat, fără ocolișuri, nu sugera și nu proteja. p.s. am totuși oareșce nelămuriri, dar zic numa una: ce înseamnă „fuioru-i de buci”? p.s.2 aș continua cu drag și cu plăcere dialogul poetic, dar timpul m-a apucat convingător de urechea dreaptă, că-i musai să plec din fața laptopului. mulțumiri și gânduri bune! D. | |
| = da, e impropiu spus | Ioan Postolache-Doljești [05.Jul.18 08:04] |
| fuior.corect caier pentru că bucii sunt scamele rezultate de la pieptănatul fuiorului. din fuior rezultă firul de tort pentru îmbrăcăminte, din buci firul grosier pentru țolul de arie și pentru saci, aspră și înțepătoare e hoaspa ce o conține... cu prețuire,Ioan. | |