| + "laptele (s)acru al originii" | Nuta Craciun [28.Jul.18 13:35] |
| versuri trecute prin troienile unei inimi ce stie simti in culorle unei limbi bine cunoscute, e aici o incizie in timpul surd si mut care se intinde peste golul din noi. stii sa manuiesti cuvintele, credinta durerea si ura sunt amestecul acela de infinit sadit in noi din primordial, cea care doare mai rau e insa complacerea intr-un intuneric dulce in care visam in loc sa traim ... mi-a placut, luminez poemul din toata inima. | |
| = Mulțumiri | Ionut Popa [29.Jul.18 10:11] |
| Doamnă Crăciun, vă mulțumesc pentru lectură și steluță! | |
| = Pe limba tuturor | Maria Mitea [15.Aug.22 17:53] |
| Ionuț Popa, mi-a atras atenția titlul poezii, în special aș zice ultima strofă care o văd ca o poezie în sine dcă aș folosi strofa independent, cam așa ar fi: ”chinuiti de laptele (s)acru al originii mai repede ca niciodată trecem unii pe lângă ceilalți, unii prin ceilalți și toți prin toate fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră, o zi între zile apoi întunericul, ne îmbrățișează, ne strânge într-un mănunchi de vise, visuri și amintiri.” | |