Comentariile membrilor:

+ si am zburat
Adriana Lisandru
[15.Sep.18 02:42]
Si am zburat si eu, urmarind acest poem, mi-am strans si mi-am desfacut aripile.

Un poem bogat in imagini, in stari, un poem de care nu te poti desprinde. Desi are o tenta personala, transcende personalul. Cred ca multi dintre noi s-au regasit aici. Si cred ca asta e cel mai important rol al poeziei - sa iti fie oglinda.

Multumesc pentru oportunitatea de a te citi!

+ fiecare
Ottilia Ardeleanu
[15.Sep.18 09:36]
dintre noi călătorim așa, prin etapele vieții, cu propriile aripi, învățăm, ne învățăm, învățăm și pe cei care se desprind de noi călătorind cu propriile aripi.
un scenariu veridic și de expresie, în culorile cele mai de suflet, nostalgic și totuși optimist.
zborul ne este dăruit!

 =  Mulțumiri - Adriana, Ottilia
Alexandra Alb Tătar
[16.Sep.18 00:34]
Adriana, cu mare emoție am citit comentariul tău, mi-au stârnit bucurie bătăile de aripi ale lumii tale interioare... ecoul lor vor însoți poemul meu... privitor la transcendență, pot spune că am simțit dorința să-l sculptez în vers astfel încât să fie universal valabil.

Ottilia, ochii tăi pătrunzători de curcubeu i-am întrezărit de mult timp, urmărind comentariile pline de încurajări în subsolul textelor atâtor scriitori... da, nostalgie și optimism, căci îmi doresc să transmit importanța reinterpretării pozitive a marilor frământări ale sufletului, dintr-o zonă spirituală mai înaltă, de unde să putem fi capabili să îmbrățișăm întregul cu toate culorile sale.

Vă mulțumesc!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !