| = tulburător poem | Ioan Postolache-Doljești [25.Oct.18 09:18] |
| scris de-un bărbat l-aș fi privit ca o lamentabilă văicăreală, dar când e scris de-o femeie beculețul roșu se-aprinde,alert licărind. avarie... femeia, o sticlă de vin pe jumătate golită, cu vapoarele viselor de demult pierdute în larg, uzată-i iubirea, pescaru-i blazat,plecat să vorbească cu propia-i însingurare, vâslind mărește distanțele din cuplu. vinul rămas mai poate susține plăcute beții dar există riscul casării... nu-ți fie teamă Dasy, vinul îți e de soi, cu-ndămânarea cum doar tu o știi, toarnă-l în paharul cu picior înalt al poeziei și dăni-l să-l bem. mie, așa rar cum îl dai, îmi trezește o plăcută stare de euforie și ziua nu-mi mai pare ternă ci se îmbracă în joc de culori cum e și cea de azi. îți mulțumesc. felicitări! Ioan. | |
| = un comentariu-gând | Dorina Șișu [26.Oct.18 17:49] |
| care merge uns pe suflet! ce-aș mai putea adăuga? mulțumesc! uneori, singurătatea dublează cei patru pereți. dublează viziunea, adâncește cumva un strigăt venit cine știe de unde, dar e acolo în tine un dor de zbor cum numai pescărușul ți-ar putea spune. vinul nu e decât un motiv de aducere aminte a ceea ce ai putea deveni...o libertate parolată. mulțumesc, Ioan! | |
| = ... | Claudiu Tosa [31.Jul.23 09:55] |
| vis, fericire, basm, îngeri, plâns sunt elemente care fac textul extrem de previzibil. Vapoarele cu tot cu zări sunt cireașa de pe tort. | |