| + ... | ștefan ciobanu [20.Sep.19 10:04] |
| imi plac ruperile, continuarea versului (imaginii) in capul cititorului. nevoia de a acoperi iubirea este pregnanta, se intal;neste mai ales toamna (vezi Nichita ...acopera-mi inima cu ceva). este foarte jucausa poezia, gravitatea sentimentului (devenit banal) devine provocatoare, datatoare de energie prin rezolvarea, asa cum am spus, jucausa. | |
| = Mulţumesc frumos, Ştefan Ciobanu! | Daniela Luminita Teleoaca [20.Sep.19 23:35] |
| Altfel, un text în care se adevereşte (inclusiv şi din nou!) atotputernicia iubirii, pe fieful căreia nu intri când îţi tună, nu ieşi când îţi fulgeră sau, mă rog, invers. Asta, spre fericirea / deznădejdea experimentatorilor! Şi aşa este, ludicul reprezintă, măcar câteodată (= suficient de des!), o modalitate de a releva dimensiunea gravă a datului / făcutului (?!) existenţial. L-am cultivat constant în tot ceea ce am scris, pornind de la premisa asumării jocului, în speţă a fairplay-ului, unica în măsură să te autentifice ca Om. Gândurile mele luminoase, D. | |