Comentariile membrilor:

+ Sincere felicitări, dragă Iulia!
Daniela Luminita Teleoaca
[19.Feb.20 16:16]
Impresionantă la modul cel mai frumos activitatea ta literară!
Am admirat, de la bun început, acea sensibilitate puțin comună, izvorând dintr-o profunzime aparte, religioasă într-un anume fel, esențial de-a dreptul. Fascinantă aplecarea spre arhaicitate, miticitate, în fapt spre arhetipal! Și modul în care pui în fața contemporanului cyborgizat fărâma de suflet viu, conservată impecabil într-o frumoasă română, constant neaoșă, constant autentică. Sunt, în ultimă instanță, acele pagini care, citindu-le, îți dau sentimentul luminos al regăsirii și al unei anume împăcări...

Cu prietenie, D.

 =  Re:
Iulia Elize
[19.Feb.20 17:03]
Mulțumesc din suflet, Daniela! Tu tot timpul m-ai sprijinit, în general autorul are nevoie de confirmare, de acel feedback, care, până la urmă, te impulsioneză să mergi, până și în literatură, pe cea mai onestă și mai determinantă cale.

Ce ne-am face fără citit? Și fără păreri, atât de frumoase, cum sunt, cum remarc, și cum mă bucură, despre scrieri?


Cu aceeași prietenie și colegialitate, întru scris, cu mult drag,

Iulia

 =  Bucuroasă și onorată!
Daniela Luminita Teleoaca
[19.Feb.20 18:44]
Așa este, feedback-ul este aproape esențial. În creație și... în viață în general! Pentru că suntem vietăți sociale, avem nevoie de dialog, de comunicare etc. Cum ar fi, de exemplu, să scriem / să ne sfâșiem în... pustie? De fapt, avem nevoie de motivație, fie ea cât de mică! Dumnezeu Însuși are nevoie (sic! cât e El de... Dumnezeu!) de feedback din partea creației Sale (așa înclin eu să cred) (Cum ar arăta, cum s-ar putea defini o creație ignorându-și per ansamblu Dumnezeul? Cred că... ceva mai monstruos de atât nu poate fi închipuit!)

Mult succes în continuare! (Da, se poate cuceri Lumea cu... Cuvântul!!!)

 =  - religie, religii -
Iulia Elize
[19.Feb.20 19:40]
Acum am văzut, ...ai revenit! :):):):)

Așa e, Divinitatea nu se poate ignora, și nici lăsa la o parte.
Să explic, poate, cum văd eu, religiosul?

Omul, Daniela, nu îl poate ignora, desigur, pe Dumnezeu, aceasta este o realitate și un fapt mare. Pentru că El este deasupra de toate și Complet. Prin prisma faptului că Dumnezeu este Religia, și Adevărul ei, atât de larg ca amploare, înseamnă, atunci, că Dumnezeirea este Completă, dar și diversă.

Este foarte amplă, de asemenea, și dezvoltarea religioasă. Atât în momentul de astăzi (ca realitate a mai multor adevăruri religioase, și a mai multor religii, pe diferite continente mari), dar și în timp, după istorie, adică după pasul istoric.

Dacă există adevăruri religioase, atunci nu se poate exclude niciunul. Dacă el a fost (sau este) real, pe pământ. Nu se pot lăsa deoparte adevăruri, care țin de popoare, de oameni de o altă religie, dar nici istoria.

Și nici măcar Cosmosul, nu se poate ignora, cosmologia, amplitudinea în timp și în spațiu a Creației, care este, cu adevărat, foarte amplă, și mult întinsă spațial, dar și ca moment de arătare, de ce nu?, religioasă, a faptelor de religie, cu mult înaintea apariției Terrei și a vieții.

Sunt, doar păreri personale. Pentru că sunt convinsă că Dumnezeu este universalitate și particularitate. Dar și diversitate, în istorie, în timp, în arătare și în dezvăluire religioasă.

Doar păreri... Îți mulțumesc pentru ce ai punctat!!!

 =  Înțeleg ce vrei să spui,...
Daniela Luminita Teleoaca
[19.Feb.20 21:39]
dar eu tot cred că unele adevăruri sunt superioare altora (hai să vedem prin ce!!), ceea ce nu înseamnă că tind să mă manifest discriminator (că aș fi o creștină ortodoxă înrăita ș.a.m.dep.), ba dimpotrivă, încerc să fiu obiectivă!

Diversitatea / Diversificarea a fost inevitabilă și Dumnezeu Însuși / mai ales Dumnezeu trebuie că a înțeles asta! În același timp, dictonul Divide et impera! rămâne valabil nu doar pentru tărâmul politicii, ci și pentru cel religios!!

Omul este, totuși, suficient de mărunt, încât să-și exprime nevoia de a-și crea date ontologice concrete, particulare...

Este mult prea complex și poate că sensul stă (inclusiv) în această (utilă!) rămânere a omului puțin în fața adevărului absolut, condiție care îi oferă motivația de a exista, de a căuta la nesfârșit ....

Dar, cum spui, Dumnezeu este generalitate (generoasă!) și... particularitate, iar El nu se supără, cred, prea mult, că-l... particularizăm, îl deranjează probabil doar EXCESUL cu care o facem, mânați de vanități și de dorința de supremație asupra altora etc.

 =  În completare,
Iulia Elize
[19.Feb.20 22:10]
Toate religiile lumii sunt frumoase, cred eu, pentru că au din grânele sfințirii, în ele.

De aceea, Creștinii dețin adevărul, pentru Înviere și Dragoste și pentru supunere, în fața Divinității din vechiul Iudaism.

Brahmanii, pentru fațete ale dinvinului, pentru anumite Fețe ale Puterii divine, revelate, de pildă, prin lăudatele Mantre.

Budiștii, pentru Iluminare, sub copacul sfânt Bodhi.

Ishtar, pentru vechime, și pentru că, pentru un popor, cât se poate de real, ea a fost Stăpâna și stăpânirea lumii, după cum o vedeau supușii ei religioși.

Egiptenii, pentru Piramide, pentru marele Amon (Amun). Și pentru Isis. Pentru descoperirile învățaților timpurilor acelora. În spatele Egiptului, ca timp, Etiopia. Cu Zeitățile ei autentice.

Grecii și romanii, pentru Imperiu. Și pentru Olimpul cel grandios.

Apoi, de pildă, mitologia nordică, cu frumusețile ei... atât de determinante, toate, în istorie, pentru că...

Legendele, din toate culturile lumii, au frumusețe, au înțelepciune, e vorba, peste tot, despre mit. Și, cred eu, ele, miturile, toate legendele profund autentice, au o anumită universalitate, prin faptul că toate se leagă de planeta Pământ. Prin toată religiozitatea Pământului, se ajunge, în timp, către stele. La distanță, în spate, de miliarde de ani, de oamenii peșterilor. Peșterile nu l-au cunoscut, de pildă, pe Cristos, sau iudaismul, sau pe Brahmani, dar au cunoscut soarele și luna și stelele, care tot ale religiosului sunt. Iar, mai departe, de epoca peșterilor, e Creația pământului, care se leagă de o manifestare a unei puteri, care ține de divintatea ancestrală a Pământului, după ea, urmând o întreagă istorie a religiosului, unit și divers, de pe Pământ. Pe care îl putem afla, ori cunoaște, prin intermediul cărților de istorie a Religiilor. Mult mai în spate, de mii de ori mai în spate, este, prodigioasă, Creația stelelor. Și niște forțe de mărime inimaginabil de mari.

Poate că toate religiile lumii, prin extrapolare, se leagă de niște adevăruri foarte vechi, prin religiile curente ale lumii, cât se poate de reale și de pline de frumusețe și de o putere reală, pe Pământ, și, așa, se ajunge, de fapt, la recunoașterea unor fapte de Creație, care, de fapt, ale divinului și ale Universului sunt, dar și pentru noi. Poate suntem, mulți, dintr-o religie, sau poate din alta, fiecare după adevărul nostru religios, există frumusețe în unitate, dar și în diversitate. Prin intermediul religiosului, cinstim, de fapt, niște acte de creație foarte vechi, și de o anvergură colosală, care ne sunt date, tuturor, prin intermediul religiilor curente, întru cinstire. Și întru bun nume. E îndeajuns să privim istoria religiilor, ca să înțelegem. Mitul ne poartă spre adevăruri cerești, reale, din toate punctele de vedere.

În a recunoaște, că istoria lumii este plină de o divinitate care se manifestă universal, că are același sâmbure, al divinului, mi se pare un fapt înțelept.

Dar, cred eu, fața reală a divinului de azi, e cât se poate de autentică și de reală. (Cu toate că, din câte cred eu, nu Creștinismul a creat pictura cosmosului, adică galaxiile. Posibil, Pământul nu este centrul cosmosului. Dar un sâmbure real și de esență autentic divină, frumoasă, este prezent, foarte probabil, atât în Creștinism, cât și în toate religiile autentice, pe care le regăsim dacă parcurgem cărțile de istorie religioasă...)

Sunt doar niște păreri religioase, pe care mi le-am format, studiind. Sper să se înțeleagă, cu acuratețe, ce am vrut să evidențiez!



+ Draga mea,
Ottilia Ardeleanu
[21.Feb.20 16:46]
iată că ai decalogul tău literar, și nu îl numesc așa oricum, ci și prin conținutul înțelept. Întotdeauana mi-au plăcut poveștile tale în versuri, ai o înclinație vizibilă către străbunul sentiment al emoției puternice legate de pământ și către legendarele pilde și zămisliri de cugetări venite tot de undeva din trecutul îndepărtat, tot legate de pământ. Dar, deasupra oricăror simțiri, e trăirea aceea curată pe care numai Divinitatea o poate insufla și care la tine transpare cu predilecție.

Te felicit, dragă Iulia!
Mult succes!

 =  Re:
Iulia Elize
[22.Feb.20 12:51]
Mulțumesc din suflet, Ottilia! Sincere mulțumiri și Redacției!


Da, cred că e bine că am adunat până acum cele zece cărți, e un decalog adevărat, și real, că bine spui. Și încă mai lucrez.

Multă carte și ție, așteptăm noi cărți semnate de Ottilia Ardeleanu, nu numai critică! :):):)

La mult spor, tuturora! Cred că nimeni, din scriitorii de pe poezie.ro, în fapt, autorii nu stau, în fapt, degeaba, ci sunt ocupați cu tot felul de surprize...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !