| = Îmi place mizerabilismul fantomei în care se dedublează eul prezent | Dragoș Vișan [22.May.23 18:56] |
| N-am aflat la nimeni atât de sincer confesiv și netrucat mizerabilism, dublat de-un pesimism și cinism atât de sincere. Ce Pavel Stratan, cu băutul. Aș zice numai că fantoma unui eu liric a văzut și a scris aceste rânduri. Să nu ai pretenții de versuri, de Poezie și să iasă totuși cu efecte antipoetice atât de memorabile nu este ușor lucru. Presupun o tehnică prea puțin omenească, mai mult șoaptă din întunericul subzistentei. "aceeași tristețe cocoșată pe umeri"; "chiar și timpul se schimbă, iar eu tot nu mă mișc, nici măcar puțin, nici măcar o clipă" "îmi iau viața în mâini și mi-o reped în cap în fiecare seară" "îmi dau problemele pe răzătoare" Typo "mere" = mereu. | |