| = Mi-a plăcut imaginea | Daniela Luminita Teleoaca [27.Feb.20 22:07] |
| (aparent?) paradoxală a frumuseţii în... neexistenţă. Cum doar iubirea este în stare să procure a fi-ul existenţial, atunci femeia aceea trebuie că are nişte capacităţi speciale, de ştie să păcălească legile firii. O fi prea puternică, prea cutezătoare, un pic... răzbunătoare?! O bună actriţă?! Adică... de-a dreptul... seducătoare?! E interesant şi cum poţi încuia pe cineva în „tăcerile tale”... E mai complex, de fapt! Aici, de pildă, el nu are alternativă, parte a întregului fiind, dependenţa îşi spune cuvântul şi. În acelaşi timp, el ar trebui să fie recunoscător pentru că, am impresia, experienţa asta se lasă cu oleacă de cunoaştere! Puţin forţat (totuşi, frumos!) „când pleci definitiv din ochiul meu stâng” | |
| = Femeia ca o enigmă | Ursu Marian Florentin [28.Feb.20 07:07] |
| Femeia e o enigmă, seducătoare prin excelență. Și imaginea mai clară ar fi vrut să fie înrobirea definitivă atunci când iubirea e palpabilă dar și atunci când există numai în amintire sau de ce nu, în închipuire. Ceea ce se întâmplă adesea. E puțin forțată ideea cu ochiul stâng dar consider că este acea scânteie care sare puțin mai departe de foc, făcându-ne să-i privim mai intens frumusețea ... Cu dragoste... | |