| = Prieteni cu sfinții | razvan rachieriu [23.Apr.20 16:19] |
| Să fim „prieteni cu sfinții” înseamnă să rezonăm, să apreciem și să admirăm virtuțile lor umplute cu sacru și epurate de profan, laic, luxură și impurități. Să inserăm sfaturile părinților în matricile noastre ființiale, ca fiind elemente arhetipale și esențiale. | |
| = întregul acestei poeme | Ioan-Mircea Popovici [23.Apr.20 19:51] |
| Muţumesc pentru participare. Sacrul este îmbrăcat în haina profanului. Noaptea de 23 aprilie 2006, despre care vorbeam, are ecou în seara aceasta prin care, lansăm o căutare: Dăm semnal de căutare, de pe ţărm de mare Până-n vârf de munte... Nu ne grăbim şi nici nu tânjim Sperăm că lumea care ne aude, caută şi ea “există opoemă pe care mi-o amintesc în frânturiŞi pe care nu stiu cine a scris-oŞi pe care mi-o doresc întreagă. Ce îmi amintesc, sună aşa: “Se-ntorc cucoareleSe-ntorc de dincolo de deal de ţintirim (sinonim lacimitir) ..................Se schimbă tot ce-i omenescCopiii cresc, iar noi îmbătrânim................................................Care îngheaţă mâinile ce scriu- ăsta ar fi finalul. Te-aş ruga, dacă se poate să-mi procuri, cu voioşie, întregul acestei poeme, care-mi aminteşte de mama.Multumesc anticipat.Da, stiu, cer doar lucruri foarte grele, care nu se găsesc pe internet.” | |