Comentariile membrilor:

 =  un text care merită recomandarea redacției...
adrian rentea
[15.May.20 08:53]
ar merita și înstelat, dar nu îmi stă în puteri. imagini foarte bine creionate, care curg lin. plăcut și Accidentul, dar acesta e mult mai bun. bravo!

 =  onorata!
Caragata Cristiana Oana
[15.May.20 17:16]
Multumesc, Adrian! Ma onoreaza comentariul tau, intrucat te citesc cu placere! "Azi e 14 mai" si "Accidentul" vorbesc despre aceeasi intamplare, diferit este tonul. In "Accidentul" este frustrare, pe cand in aceasta este mai mult resemnare (este si preferata mea).

Cu prietenie,

+ te-am întrebat ce mai faci.
Ioan-Mircea Popovici
[16.May.20 14:19]
Între scrisorile de mai
Scrisorile de 6, 10, 14, 28 şi 30 mai
Sunt cele mai speciale
Ce spui tu aici, în scrisoarea de 14 mai
Deschide o perspectivă demnă de-un viitorul unui roman

„Am fumat foarte mult o perioadă.
Te-am desenat, te-am pus în versuri,
și te-am și vizitat de câteva ori –
în drum spre tine furam corcodușe verzi din copacii de la marginea gardurilor.
Te-am visat.
Am vorbit cu tine-n gând și te-am întrebat ce mai faci.
M-am îndrăgostit.
Am privit anotimpurile cum se scurg de la geam.
Am plâns.
Am vorbit despre tine adesea.”

Vorba aceea: “Holdele-s multe, secerători puţini…”

 =  Scrisoarea de 14 mai
Caragata Cristiana Oana
[17.May.20 05:44]
Ioan, multumesc pentru semnul lasat!

Nu stiu daca aceasta scrisoare sau evenimentul la care face referire ar putea deveni un roman in sine, dar sigur ar ocupa cel putin un capitol. Un capitol care a trecut fulgerator de repede si inca mai rezoneaza in mine. Ma bucura sa stiu ca scrisoarea mea sincera a rezonat si cu altii - ma face sa simt ca pret de o clipa am suflat putina viata acolo unde nu mai e demult.

Cu prietenie,

 =  onorat, la rându-mi
adrian rentea
[17.May.20 13:08]
îți mulțumesc pentru apreciere. într-adevăr se observă distanțarea în timp în cele două poeme; primul, fiind la cald, e mai impulsiv, pe când acesta e mai cerebral (d.p.d.v al scriiturii) deși durerea e încă acolo, la fel de prezentă. Cu drag, Adi

 =  Oana
Stoica Dan
[06.Oct.20 18:03]
Cred ca asta e unul din textele mele preferate de pe site. Debordeaza de naturalete, asumare si sinceritate, combinatie care in mod normal ii face pe autori sa cada fie in patetism fie in telenovelism. Nu doar ca e reusit de la A la Z dar curge extrem de natural, fara sa aiba ruperi de ritm, fara sa aiba parti mai bune, mai proaste, mai slabe sau balast. E un poem complet cap-coada din care nici nu ai ce sa alegi. Pur si simplu autentic, fluent, fara metafore deosebite sau imagini cautate.

Am revenit asupra sa in ultima luna de mai multe ori, citindu-l si vizualizand (total involuntar) majoritatea imaginilor.
Imi place atat de mult incat imi pare nespus de rau ca nu l-am scris eu, recunosc. Textul vorbeste cu un aer si o voce care imi sunt foarte cunoscute si reuseste sa transmita o stare foarte credibila printr-un discurs 100% asumat, matur si totusi uitat undeva in spatiul din mijlocul clepsidrei timpului prin care nisipul mereu trece, indiferent pe ce parte e intoarsa.



 =  completare
Stoica Dan
[06.Oct.20 18:03]
uitasem sa spun ca "das Schöne" e forma corecta, legat de mottoul tau.

 =  Dan,
Caragata Cristiana Oana
[08.Oct.20 10:58]
iti multumesc enorm pentru trecerea ta! Ma simt absolut coplesita de comentariul tau si tot ce pot sa sper este ca si pe viitor sa reusesc sa transmit acelasi sentiment prin poeziile mele. Intotdeauna am crezut in cuvintele simple atunci cand vine vorba sa spui ce simti, iar in fata unor lucruri grele, cred ca doar aceste cuvinte simple sunt cele care au cea mai multa incarcatura. Simplitatea aceasta a cuvintelor am regasit-o si eu in poezia ta, care rezoneaza in mine de fiecare data cand o citesc.
Multumesc, din nou!
P.S. - corectat si motto-ul!

+ acum și steluța (mulțumesc celui/celei care mi-a reacordat nivelul)
Claudiu Tosa
[10.Jul.22 02:11]
Adițional față de comentariul pe care l-am lăsat în 2020 de pe pseudonimul ”Stoica Dan”:

Întotdeauna mi-am spus ca dacă îmi voi recăpăta vreodată nivelul pe poezie punct ro ăsta va fi primul text pe care îl voi înstela. După aproape un an de la ultima citire are același efect. A fost poemul care după foarte mulți ani m-a făcut să pot privi înspre anumite lucruri despre care uitasem că există. Este însă desigur mai mult de atât.
De foarte mult timp nu am mai citit un text care să curgă lin, firesc și să creeze un spațiu atemporal la intersecția dintre nostalgie și autobiografie, într-o manieră simplă, nepresărată cu construcții pretențioase sau diabetic de sentimentale. E o emoție care se află într-un continuu crescendo în text și care la sfârșit se degajă, pe mine personal făcându-mă să revin de mai multe ori asupra lecturii pentru a lua contact de mai multe ori cu o ”stare de lectură” care de abia după ce am descoperit poemul am înțeles cât de mult mi-a lipsit de-a lungul anilor.

 =  Claudiu,
Caragata Cristiana Oana
[28.Oct.22 13:09]
3 luni mai tarziu iti vad si eu noul comentariu si steluta. Multumirile sunt de prisos, m-a emotionat incredibil mesajul, in primul rand pentru ca vine din partea unui autor de nivelul tau - cu siguranta ai mai auzit asta de 1000 de ori, dar ti-o spun si eu: scrii absolut fantastic.
In al doilea rand, este credinta mea ca suntem responsabili pentru inimile celorlalti. Astfel, este un sentiment foarte ciudat si de-a dreptul coplesitor sa stii ca cuvintele tale (scuzati cacofonia) s-au strecurat printre bataile unei inimi total straine si i-au schimbat cursul.
Si ca intr-un moment de fericita coincidenta (eu nu cred in coincidente, deci o voi numi direct sincronicitate), m-am logat astazi pentru a ma simti din nou inspirata sa scriu si asa ti-am gasit comentariul. Nu ma asteptam ca inspiratia sa vina in forma aceasta, dar probabil a venit exact cum si cand a trebuit sa vina.
Multumesc, din inima.

Cu prietenie,




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !