| = Câmp și poartă | razvan rachieriu [17.Nov.20 16:04] |
| Să înlocuim „poarta dinspre neant” cu un câmp indestructibil pentru ca vacuitățile, nimicul și nimicniciile din el să nu pătrundă intruziv și sinistru în ființial. | |
| + argilă versus hârtie | Carmen Sorescu [21.Nov.20 19:54] |
| Spre deosbire de alții nu ai folosit humă, argilă ci doar hârtie, tot e bine, ți-a ieșit ceva interesant. Realitatea zboară prin aer ca o pungă de plastic, îmi place foarte mult, mai ales că plasticul nu e biodegradabil, la fel și realitatea :); și nu doar atât, per total poemul e bine legat și are sclipire, am să-i dau și eu din partea mea. Stea. | |
| + oameni de hârtie | Nuta Craciun [22.Nov.20 11:02] |
| E un poem viu acest "golem" cu oameni de hartie, cu imagini inedite si cu bune incursiuni in lumea reala a tainelor. Mi-a placut discursul metaforic degajat, confesiv si starea lui de libertate. Luminez cu incredere sa se vada de departe. | |
| = Mărturisesc | Constantin Rupa [24.Nov.20 13:51] |
| că citesc atent poezia celor care se încumetă să pună o stea pe fruntea acestor hypopeme și încerc să înțeleg resortul, dar mai ales motivația lor. M-am bucurat de metaforele, uneori geniale, ale lui Carmen Sorescu, ca și de apetența pentru arhitectonica indicibilului mister din poezia semnată Nuta Crăciun. Aș vrea să cred că spre intersecția celor două drumuri mă îndrept și eu... | |