| = gutui, gutui... | Petru Teodor [07.Dec.20 15:21] |
| Rândunele trec săgeată Fâșăieli de aripi, cald, Se lipesc de cer, odată Lăsând gândurile-n fald... Și, îmi pare, gânduri multe Stau de sfadă, căpătâi Cine stă să mai asculte Despre dragostea dintâi... În odaie, e lumină E amnarul cel tăcut Ce miroase a sulfină De lumini făr de-început. Tac fetițele în casă Tace focul. Molcom jar! Tace pita de pe masă Șoarecele-n colț, sprințar. Se aude sus zăpada Cum cade încetișor... Visuri molcome dau nada Prăzii focului cu dor. Este nucul ce se-aude Cu umbre peste livezi În grădină paparude Îngropate's de zăpezi. ”Tu îmbracă straie blânde De țărancă, cum te știu În catrință, și osânde Să mă plângi, cuminte-ți fiu!” A deschis, deja, ușița Către uliță-a purces Ține galbină cosița Și e mândră pe la mers. Și zărind-o, la fântână, Cu un foc crescând în trup De frumoasă, de nebună Gura astăzi i-o astup. Mai întoarce-te-o clipită Spre fântâni și spre copaci Și mai fi, duios, iubită Luna-n ape s-o prefaci. Și atunci ca o cunună Ochii ei în cer să-i pui Din femeie să rămână Doar un pom cu cinci gutui. ______________________________ Foarte multe repetiții și exerciții literare. Unele mi-au adăstat în pridvor. Doart pe cele le-am cercat cu privirea să capete gust de gutui. Mai încearcă-le și tu să vezi cum îți șade. spor la treabă. (pt) | |
| = Re, | Iulia Elize [07.Dec.20 19:13] |
| Mulțumiri, ca în surdină Frunzișoarele de nuc Și, amu, pe sub lumină, Cartea-mi, iară, o apuc... Că văzuse ochiul fetei Pasul ce o-a petrecut Pe sub soare, -a lunii, cetei Poezie mi-am pierdut... Cu mulțumiri! Treaba nu se ”gată” nicicând! :):):) | |
| = Completare, | Iulia Elize [07.Dec.20 22:17] |
| A, da, uitasem să pot zice despre repetiții. Mi le asum, ca tehnică de refren (de poezie) pe leitmotiv (de emfazare, emfază), în poeziile foarte mari. La fel cum, ca patent poetic, am, de o vreme, deja, de fapt, tehnica de întoarcere a versului. Ca tehnică de îmbogățire poetică și de schimbare a sensului poetic. (chiar și în poezia albă, descoperind-o, de fapt, și acolo, de o vreme, dar și în vers clasic) Cum, de pildă: Trec pe stradă care goale Îs sfințite cu tămâi De îmi pare rana moale, Urc în pielea mea, dintâi! Ca o floare deșteptată Mult iubită, pe la bolți, Albă, lumea mea uitată E un cal mai vechi, de sorți... E un cal mai vechi, de sorți, Albă, lumea mea uitată! Mult iubită pe la bolți, Ca o floare deșteptată. De îmi pare rana moale, Urc, în pielea mea dintâi, Îs sfințite cu tămâi: Trec, pe stradă, care goale... Am revenit, pentru că mi-am dat seama de necesitatea unor competări personal-literare, pe subiect. Spor la scris și comentatorului, și îl mai aștept cu aceeași nerăbdare prietenească și întru literar! :):):) Salutări! :) | |
| = Și...! | Iulia Elize [07.Dec.20 22:21] |
| patent poetic = instrument de lucru. | |
| = Artă și precizie! | Maria Mitea [24.Dec.20 07:07] |
| Gutuile,o lucrare excepțională! Am terminat astăzi de citit (l-am început ceva timp în urmă). Perseverența poetului e bine conturată în orice cuvânt( ce se transmite bine și cititorului :). Te-ai gândit să-l faci accesibil și pe părți mai mici. Mi-a plăcut mult partea cu ”Fântânele, ...” începe la stanza 100 pănă la sfârșit, ... Felicităr! | |