| = uneori mâine își iese din matcă | Maria Elena Chindea [06.Mar.21 00:35] |
| „Cuvântul e pentru surzi”, s-a tot tras semnalul de alarmă de-a lungul vremurilor, dar asta numai dacă cuvântul e larmă, nu reprezentare a Creatorului, izvor al luminii ce ne relevă nouă înșine adevărata natură! Tot ceea ce târâm după noi, întrebări, boli, îndoieli - o singură revelație le poate topi! Și, dacă îmi permiți un mic sfat, eu aș lăsa poemului doar strofa ultimă! Mi se pare că ar da o forță mult mai mare ideii, fiind concentrat și rotund fără preambulul lung și oarecum diluat de dinainte! E doar o idee - sper să nu te supere! Maria | |
| = Noroiul alb... | Teodor Dume [06.Mar.21 08:42] |
| Foarte de acord! Să rămână titlul şi ultima strofă şi pot să spun că avem un text bun, pentru care il felicit pe autor! O să revin după modificare dacă autorul sesizează valoarea variantei de text propus de Maria şi de mine! Succes, Ştefan Petrea! | |
| = Părere cu privire la... inversiune! | Iulia Elize [06.Mar.21 09:51] |
| Că, tot vine vorba de sugestii, eu aș practica inversiunea: Iacătă: Luntrașul e beat mort de așteptare trezindu-se când ne îmbarcăm dar lasă vorba asta acu, încă suferim de ființă, cel puțin eu târâind după mine carnea cu multe boli și sânge ce țipă amoruri Peste cele care s-au întâmplat deja azi duc în spinare întrebarea lui mâine, din larva afirmativă a lui ieri hrănesc fluturele cu aripi de a fi anotimpurile astea trei zidesc anul curgerii de ființă, uneori mâine își iese din matcă revărsându-se-n luntrea către infinit Cuvântul e pentru surzi, doar prin ochi să cânte cântecul acela și să fiu să fiu cântecul mut al slovei eterne, dar mi s-au terminat cuvintele sacre și cobor pe partea cealaltă a muntelui și scriu, scriu să nu mă prăbușesc lăsând o dâră în noroiul alb | |
| = stimații mei, | Ștefan Petrea [06.Mar.21 12:03] |
| e mai bine? | |
| = să fiu cântecul mut al slovei eterne | Maria Elena Chindea [06.Mar.21 22:37] |
| Din punctul meu de vedere așa este perfect! Și mă bucur că n-am fost singura care a sesizat forța și valoarea ultimei strofe din textul inițial! Iar titlul este foarte inspirat și pune în valoare și mai bine textul actual! Dar n-aș renunța nici la sugestia Iuliei! Cred că din forma sugerată de ea a primei strofe, cu mici pieptănări și ajustări ai putea face o altă poezie de sine stătătoare! Lasă în sertar textul primei strofe ca materie primă căreia să-i dai formă cu dalta inspirației când se coace în tine o idee forță pe care s-o îmbraci frumos în pelerina acestor cuvinte, a primei strofe curățate de pe acest poem în miniatură! Deocamdată, e mult peste „mai bine”, Ștefan! Succes în continuare! Maria | |
| + Un pas hotărât inspre poezia de calitate... | Teodor Dume [07.Mar.21 07:27] |
| Am promis că revin! Sigur că da! Ultima strofă la care făceam referire impreună cu Maria dar şi cu Iulia prin punctarea ei generoasă, e un plus valoare luată ca atare şi independentă de cele de la inceput, ca primă formă. Sugestia Iuliei, a Mariei dar si a mea ar fi ca partea de inceput din postarea initiala, dar păstrată de Iulia in comentariu, să rămână ca parte distinctă care poate naşte un poem bun!. Pentru ultima strofă, bazată oe structura puternică a stărilor, luminez drumul inspre poezia care atinge sufletul, indiferent din ce unghi priveşti. Felicitări, Ştefan Petrea! Iată şi steluța care te va călăuzi! | |
| = E bine!!! | Iulia Elize [07.Mar.21 08:00] |
| Ștefane, e bine. Cum să nu fie, metafora ”noroiul alb” ceva foarte frumos care dă un fel de contrafort conglomeratului general. Dar aș păstra și varianta mea, ajutător. | |
| = mă simt onorat | Ștefan Petrea [07.Mar.21 08:34] |
| de atâta aplecare asupra textului meu, n-am mai avut de multă vreme atâtea comentarii într-o pagină de a mea... Mulțumesc, mulțumesc din suflet! | |
| = „mi s-au terminat cuvintele sacre” - eu cred că nu... | Maria Elena Chindea [07.Mar.21 12:55] |
| Perfect meritată înstelarea, Ștefane! Acum ai confirmarea că e de foarte bine! Drum înstelat! | |