| = semn | Anisoara Iordache [10.Dec.22 13:49] |
| Destinele decupate dintr-un ziar al vremii, par frunze luate de vânt-trec asemenea umbrelor pe lângă noi, dându-ne senzația paradoxală, că am murit demult. Prezentul, încă frământat de amintirile și ororile războiului, prezintă nuanțe ale imperfectului. Detalii uimitoare în descrierea raniței recrutului anonim, derularea rapida a unor instantanee de viață surprinse pe feribot, sunt numai două din caracteristicile acestei pelicule cinematografice. Ceva îmi spune că nimic nu s-a schimbat: viața omului e ca foarea câmpului. Nicolae, mulțumesc. Îți doresc sănătate și Sărbătorile Sfântului Crăciun cu bucurie! | |
| = Textul | nicolae tomescu [11.Dec.22 12:54] |
l-am scris folosindu-mă de vagi amintiri. Despre Ivan Ivanovici am scris și în proza „Străbătând ceața”. La fel, tot acolo, și despre soldatul din Deltă. Mulțumesc și eu pentru citire și semn. Sărbătorile ce se apropie să le petreci în pace și cu bucurie | |
| = te rog să mă ierți... | Anisoara Iordache [12.Dec.22 09:36] |
| Nicolae, te rog să mă ierți, pentru că, una m-am gândit și alta a ieșit. Sau mai bine ar fi să spun, am alergat și m-am împiedicat, ori am adunat câteva nuiele pentru spinarea mea. Toate cele bune! | |
| = Re Te rog să mă ierți | nicolae tomescu [12.Dec.22 18:39] |
| Nu am ce ierta. Intervenția ta chiar m-a bucurat. Eu sunt de vină deoarece am repetat un subiect din altă scriere de-a mea. Mă consolez cu gândul că și Sadoveanu spre sfârșitul existenței sale a scris , desigur că la un alt nivel „Nicoară Potcoavă” având același subiect cu „Șoimii” | |