Comentariile membrilor:

+ “doar dintr-o inimă mare poți reînvia de mii de ori”	Zavalic Antonia-Luiza [10.Apr.23 14:24]
Un poem în care locuiește dragostea. Frumos și puternic ca biruința iubirii asupra morții. Poemul tău este un tablou de cuvinte vii, o mărturisire care urcă până sus topind stele. Cu bucuria lecturii, ofer o stea (un soare fierbinte) să lumineze cerul nesfârșit al inimii înzestrate cu har.
+ îmi place	Leonard Ancuta [10.Apr.23 16:19]
ti-am mai spus și alta data, uneori reusesti sa sublimezi, sa treci peste etape, sa faci scrisul sa fie respirație, iar respiratia să vină direct din emoție. aici ți-a reușit f bine, plus că ai adăugat acel ceva care face poemul memorabil. un libelul!
=  când înțelegi că moartea	Maria Elena Chindea [11.Apr.23 07:37]
e cea mai înaltă formă de-a te locui în esență, vei cuceri o mică parte din infinitul ce ești! Și vei mai înțelege ceva: moartea nu există, doar umbrele te părăsesc una câte una, Maria.....
=  Antonia-Luiza, Leonard, Maria	Maria Mitea [12.Apr.23 12:44]
Vă Mulțumesc din suflet de stele și cuvintele de apreciere!, Cu mult drag! M,
=  *	Ștefan Petrea [19.Apr.23 23:10]
Maria, vreau să vorbesc cu tine...
=  *	Ștefan Petrea [21.Apr.23 02:52]
Un text pe măsura inimii tale...
=  *	Ștefan Petrea [21.Apr.23 12:20]
Maria, de ce nu mai scrii? Îţi ducem dorul...
=  *	Ștefan Petrea [22.Apr.23 02:00]
încearcă să mai scrii...
=  *	Ștefan Petrea [22.Apr.23 03:41]
Maria, mă ocoleşti...?!
=  *	Ștefan Petrea [22.Apr.23 14:00]
Maria, n-ai mai scris, cel puţin nu ai mai postat, oricum dacă duci o literatură *de sertar* tot e bine, că pierderea exerciţiului, cel puţin în poezie eu l-am simţit... În altă ordine de idei, oricât ar fi de dură şi părerea celorlalţi contează... Cel puţin aşa a fost la mine...
+ Poem de recomandat	Dragoș Vișan [22.Apr.23 14:45]
Cât de mult sfâșie somnul libelulei o Golgotă asumată, promisiunea tăcerii unei artiste, care nu mai vrea să urce scena, nu mai vrea să-mbete publicul, nu mai vrea să-și rostească replicile. Titlul înseamnă damnarea continuă. Sunt sigur că autoarea mai scrie din când în când. Am văzut că are pagină de Fb acum vreo zece-douăsprezece zile. Consider că este un gest salutar. Ca steluțar, ea vrea momentan să-și facă cu multă seriozitate datoria ce-i revine: să interpreteze texte, nu roluri proprii de poetă. Există posibilitatea să scrie și să nu împărtășească decât cu vreun alt public cititor, la vreun cenaclu al lui Dumitru Crudu, ori să adune pentru un volum. Dar putem citi din urmă între timp, până revine cu textele "mai noi". Combustia interioară cere sacrificii periodice, precum și modestie. O să revină ea, Maria.
=  *	Ștefan Petrea [23.Apr.23 00:54]
Maria, chiar ai încetat să mai scrii?
=  Ștefan,	Maria Mitea [23.Apr.23 01:43]
scriu, doar că de câtrva zile îmi vine poezia în eng. de ex: asta ams cris-o azi, :) Titlul: i won't wake you up i know you have been dreaming, i won't disturb your sleep, we've always been together as if we have one birth one breath, wildflowers, wildflowers, we've always been together at sunrise and sunset, we never missed one day one night, and now, my darling, and here, my dear, the time arrived and i will kiss you, and i will give you a goodbye kiss as wildflowers have no spare ideas, and don't care where they grow, and don't care where they dry and die, and they will always be there, somewhere, there, out, like love, in between the clouds and the stones, in between the drops of rain and drops of hearts tangled in the grass, thank god we don't have to cry, and if we do there is no need to hide our tears and be the subject of madness as we can grow anywhere, anyhow, as wildflowers do, in the soil or sand, in the rain and sunshine, in the storm, on the mountains, and watch the eagles fly and dance, and watch the eagles as they vanish behind the clouds, behind the sky uneori le traduc în rom, dar nu toto tipul, așa că aștept aștept cucoana poezie în română :) cu prima ocazie când vine o să postez
=  *	Ștefan Petrea [23.Apr.23 03:32]
Maria, eu nu prea mă descurc în limba engleză...