+ Părere... | Iulia Elize [29.Apr.23 21:41] |
Mi-a plăcut, are un subiect foarte drag mie, de fapt oricare poveste îmi e dragă, mai demult eram foarte obsedată de povești, pe când eram mică, citeam din scoarâă în scoarță, așa că empatizez, mai ales că e cu Micul Prinț, foarte drag subiect. Nu îmi vine să fiu foarte ”filosof”, și eu, prin această pagină, dar pentru candoarea și sensibilitatea, de mai sus, las steluță, mă atinge într-un fel tocmai particular, subiectiv. Nu îmi place finalul, l-aș rescrie, e prea pesimist, probabil un ultim cântec trebuie amânat pentru altcândva... Mai demult, m-a impresionat povestea lebedei, acel ultim cântec, dar mi se pare că totuși, dacă tot e să vorbim despre asta, filosofia tăcerii și a gravității, la momentul terminus, poate nu se spune nimic, probabil se cântă numai sub duș, ceea ce e foarte ok, omul cântă mai ales când e fericit... Steluță pentru ”Micul Prinț”. Foarte tandră povestea și sensibilă. | |
= În plus... | Iulia Elize [29.Apr.23 21:43] |
Mai demult, îmi plăceau ”Mica sirenă” și ”Prințul fericit”, din câte știam erau singurele povești mari, mai triste, dar cu a ta fac 3. :))) Poți umbla pe la final, dacă vrei, altfel, rămân 3... | |
= Refac finalul. Thank you! | Dragoș Vișan [29.Apr.23 21:58] |
Bună seara! Mulțumesc frumos! Nu se potrivește finalul, întristător, ca în "Micul Prinț", cu titlul poemului. Îl refac acum. Chiar s-a trimis desenul, aseară, prin Fun Curier, și la expoziție, și la concurs. Refac acum finalul. Mulțumesc pentru sugestii. | |
+ cu brațele prinse de-un corcoduș negru-stacojiu plin de fructe mici, mâncate azi | Maria Mitea [29.Apr.23 22:08] |
fine de tot, metafora, ” plin de fructe mici ...” ” cu picioarele goale ...” îmi place, apare dorința de disolvare, de împământire, simplitate, ... din tot ansamblul nu-mi place doar asta ”răscrăcărate, înfipte, tu (de prisos )să mă masezi ” hotărăște mai bine: răscăcărate sau înfipte, sună confuz, :) | |
= Thank you! | Dragoș Vișan [29.Apr.23 22:30] |
Mulțumesc foarte mult. Acel cuvânt "răscrăcărate", pe care îl pusesem, a dispărut între timp. Nici mie nu mi-a plăcut de la bun început. Poemul merge către ludic și sublim. Nu avea ce să caute. | |