| = textele deschiderii filosofice | Maria Elena Chindea [14.May.23 02:21] |
| cred că nu se întrerup niciodată, doar periodic au mai multă sau mai puțină impregnanță. Sexualitatea, nu numai în prezent, este considerată un panaceu universal contra pluralității spaimelor. Poate pentru că ne-ajută să ieșim din noi, chiar pentru un scurt moment. Ca o scurtcircuitare a identității - sărind într-un tot inefabil, spaima nu mai are de unde se alimenta, ptr. că totalitatea ce suntem o spulberă! Aveți aici câteva (posibil) micropoeme desăvârșite de sine stătătoare, chiar de-s legate între ele. Aveți dreptate, cu multe din gesturile noastre (nu numai „salteaua conjugală”) „începe iarăși”„facerea din nou” - așa cum picătura de apă poartă în pântec oceanul! Mulțumesc! | |
| = și eu! și eu! | Stanica Ilie Viorel [14.May.23 02:48] |
| obositor stilul ăsta cu paranteze subliminale Dacă Heidegger spunea de angoase în "Ființă și timp" în căutarea unui "Dasein" constant al omului contemporan, tu, iubito, bea încă o cană cu socată făcută de mine a treia oară în oalele de inox, cu ghimbir, tare și rece Kierkegaard făcea teoria anxietății, cui pe cui se scoate, în locul fricii de-a fi omului din prezent îi este dată sexualitatea, zicea danezul Prin starea noastră de păcat prelungit, prăvăliți de-o vreme pe salteaua conjugală începe iarăși istoria, vina, iubirea vieții, facerea din nou cu noi, textele deschiderii filosofice partea asta, cu ceva de la început: Ascult regnul nostru, iubito. vino și mă-mbrățișează. te sărut, mă supun lui Kierkegaard, lasă-te și tu în voia a nebuniei "Gun's 'n Roses fără nicio reținere Te-aștept la noapte-n dormitor, pariez, vrei și-un lung preludiu — să mă citești tandru pe tine și atât. partea care îmi este pe plac și suficient. PS- stau cu Heiddeger pe la birou de vreo 3 ani. Am reușit să citesc vreo 15 pagini. Mereu reiau. greu. | |
| = Maria Elena, bună dimineața! Mulțumesc. | Dragoș Vișan [14.May.23 09:24] |
| Mulțumesc mult pentru comentariu, Maria Elena! Am vrut sà îmbin, după cum s-au deplasat un pic iarna spre toată primăvara 2023, iubirea verii vieții cu dialogul despre filosofie. | |
| = SIV, | Dragoș Vișan [14.May.23 10:30] |
| OK, ție îți plac niște secvențe. Mulțumesc. | |
| = Părere | George Pașa [14.May.23 10:54] |
| E un text care poate avea și unde poetice, nu zic nu. Ceea ce am mai spus și altora - și e doar opinia mea - (inter)textualizăile astea nu au ecou dacă nu sunt sublimate poetic. Acum îmi vei zice că ești nepoet. Chestia este că am prins șpilul: vrei să demonstrezi asta într-un text poetic, adică să vii cu antiteza. Mă rog, până la sinteză cred că vei reuși. Acum, lăsând gluma deoparte, spun și ceea ce văd poetic aici: strofa a patra, cu toată (auto)ironia sa, și a șasea. Nu știu ce să zic, dar e greu de găsit un echilibru: unii poetizează excesiv (și mie mi se întâmplă), alții se sprijină prea mult în cârje textuale amuțind sinele etc. Oricum, important este să scrii cum vor mintea și inima ta. Așa că părerea mea o poți ignora. | |
| = George, mulțumesc, așa cred cu tărie | Dragoș Vișan [14.May.23 12:10] |
| E o părere foarte bună. Și chiar nepoet sunt. O spun de la un text la altul. Sunt omul ce urăsc Poezia. Poezia abrutizează dacă o simți componentă a persoanei tale, că te-ar și reprezenta. Poezia are prea mult din viață dar mai mult din moarte. Tocmai am făcut un text despre acest lucru. Liric epistolar. | |
| = Mie imi place | Leonard Ancuta [14.May.23 12:48] |
| Ce nu imi place sunt arhaismele. Pai ori suntem moderni, ori nu mai suntem? Altfel, poemul e bun, daca inlocuiesti arhaismele, dau stea. | |
| = Înlocuiesc cu "s-o evit" și "îmbrățișați". E mai bine. Mult mai bine așa. | Dragoș Vișan [14.May.23 13:37] |
| "s-o cetluiesc" - va fi "s-o evit"; "prăvăliți" - va fi "îmbrățișați". Acestea cred că sunt arhaismele. Se poate renunța la ele. În rest nu sunt arhaisme deloc. Mulțumesc pentru sfat. Nu-i nevoie de steluță. Îmi pare foarte bine că ți-a plăcut poemul. Este tot ce contează și va conta mereu. | |