| + “nimic nu e complet fără iubire“ | Zavalic Antonia-Luiza [08.Jun.23 08:31] |
| După “turnulețe cu suferință”, vine acest poem să întregească tot ce s-a scris. Fiecare cuvânt este o mărturisire, o spovedanie până la os, ridicând dragostea cu toate poverile, cu toate greutățile ei, poetul se ridică de fapt pe sine, deasupra sa, devenind criticul propriilor sale sentimente, iluzii, frământări. Nu este ușor să-ți scoți sufletul viu și să-l lași să se zbată în timp ce-l privești ostenit de toate încercările de a-l așeza înapoi în fiecare celulă vie. Îmi place complexitatea extravagantă și rafinată a stilului tău de scris, fiindcă nu lași nimic să rămână neatins, neexplorat. Fiecare nerv, fiecare gând, fiecare gest, nimic nu scapă ochiului poetic, totul devine un potențial material pentru scris. Îmi place lumea pe care o creezi, atmosfera, ființele ce se zdrobesc iubindu-se, ca mai apoi să devină reci și inaccesibile. Dacă poezia ar fi un film, Leonard ar lua Oscar la toate categoriile. | |
| = Antonia | Leonard Ancuta [08.Jun.23 22:52] |
| pentru mine e o reala placere sa iti citesc comentariile, sa vad cum patrunzi sub pielea poeziei ca intr-o lectie de anatomie poetica. multumesc mult! | |